Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 791683:

sénic și sélnic n, pl. e (bg. sĭennik, umbrar). Olt. Pînză groasă care se întinde peste cămășĭ cînd le puĭ în pîrlăŭ și pe care se pune cenușă.

Selnic dex online | sinonim

Selnic definitie