14 definiții pentru schimnicie
SCHIMNICÍE, schimnicii,
s. f. 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie.
2. Locuință a schimnicului. [
Var.: (rar)
schivnicíe s. f.] –
Schimnic +
suf. -ie.
SCHIVNICÍE s. f. v. schimnicie. SCHIMNICÍE, schimnicii,
s. f. (Rar)
1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie.
2. Locuință a schimnicului. [
Var.:
schivnicíe s. f.] –
Schimnic +
suf. -ie.
SCHIVNICÍE s. f. v. schimnicie. SCHIMNICÍE, schimnicii,
s. f. 1. Viață, stare de schimnic; pustnicie. La Călugărie, Neagră schimnicie, Ea se apuca, Lemne d-aduna. TEODORESCU, P. P. 35.
2. Locuință a schimnicului. (Atestat în forma schivnicie) Intri... prin o portiță îngustă... în schivnicia părintelui Iovinadie. HOGAȘ, H. 49. – Variantă:
schivnicíe s. f. SCHIVNICÍE s. f. v. schimnicie.
!schimnicíe/schivnicíe (rar)
s. f.,
art. schimnicía/ schivnicía,
g.-d. art. schimnicíei/schivnicíei;
pl. schimnicíi/ schivnicíi,
art. schimnicíile/schivnicíile
schimnicíe s. f., art. schimnicía, g.-d. art. schimnicíei; pl. schimnicíi, art. schimnicíile SCHIMNICÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit. SCHIMNICÍE s. v. izolare, singurătate. SCHIMNICÍE ~i f. 1) Viață de schimnic; sihăstrie; pustnicie. 2) Loc unde trăiește un schimnic. /schimnic + suf. ~ie schimnicíe f. Viață de schimnic.
schimnicie s. v. IZOLARE. SINGURĂTATE. SCHIMNICIE s. 1. ascetism, asceză, pustnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (În vremea ~ lui.) 2. (concr.) schit, sihăstrie. (Au ajuns la ~.) Schimnicie dex online | sinonim
Schimnicie definitie
Intrare: schimnicie
schimnicie substantiv feminin