SCHIMNICÍE, schimnicii, s. f. 1. Viață, stare de schimnic; pustnicie. La Călugărie, Neagră schimnicie, Ea se apuca, Lemne d-aduna. TEODORESCU, P. P. 35. 2. Locuință a schimnicului. (Atestat în forma schivnicie) Intri... prin o portiță îngustă... în schivnicia părintelui Iovinadie. HOGAȘ, H. 49. – Variantă: schivnicíe s. f.