Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru scheunat

chioná v vz scheuna
SCHEUN├ü, sche├íun, vb. I. Intranz. (Despre c├óini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascu╚Ťite ╚Öi repetate de durere, de bucurie; a chel─âl─âi. ÔÖŽ Fig. (Fam.: despre oameni) A se v─âita, a pl├ónge. [Pr.: sche-u-] ÔÇô Probabil forma╚Ťie onomatopeic─â.
SCHEUN├üT s. n. Scheunare, chel─âl─âit. [Pr.: sche-u-] ÔÇô V. scheuna.
SCHEUN├ü, sche├íun, vb. I. Intranz. (Despre c├óini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascu╚Ťite ╚Öi repetate de durere, de bucurie; a chel─âl─âi. ÔÖŽ Fig. (Fam.; despre oameni) A se v─âita, a pl├ónge. [Pr.: sche-u-] ÔÇô Probabil forma╚Ťie onomatopeic─â.
SCHEUN├üT s. n. Scheunare, chel─âl─âit. [Pr.: sche-u-] ÔÇô V. scheuna.
SCHEAUNÁ vb. I v. scheuna.
SCHEUN├ü, sche├íun, vb. I. Intranz. (Despre c├«ini, uneori ╚Öi despre alte animale) A scoate sunete ascu╚Ťite ╚Öi repetate (de durere, mai rar de bucurie), a chel─âl─âi. C├«inele se tr─âsese ├«nd─âr─ât ├«n cote╚Ťul lui ╚Öi scheuna ├«ncet. DUMITRIU, N. 162. A r─âbdat ce-a r─âbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ie╚Öire. STANCU, D. 431. C├«nele o urma supus, scheun├«nd din c├«nd ├«n c├«nd, moale. SADOVEANU, B. 211. ÔŚŐ Refl. Fig. Poate c├«nd te-oi privi at├«t... scheun├«ndu-te ca un c├«ine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. ÔÇô Variante: scheaun├í, ╚Öcheun├í (CAMILAR, N. I 153) vb. I.
SCHEUN├üT s. n. Scheunare, chel─âl─âit. Am auzit pe sub p─âm├«nt scheun├«nd un c─â╚Ťel luat de ape... a trecut scheunatul pe sub mine, s-a lot dus la vale. CAMILAR, N. II 202. ÔÇô Variant─â: ╚Öcheun├ít (CAMILAR, N. I 153) s. n.
╚śCHEUN├ü vb. I v. scheuna.
╚śCHEUN├üT s. n. v. scheunat.
scheuná (a ~) (sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheáună; conj. prez. 3 să scheáune
scheunát (sche-u-) s. n.
scheuná vb. (sil. sche-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. scheáună; conj. prez. 3 sg. și pl. scheáune
scheunát s. n. (sil. sche-u-)
SCHEUNÁ vb. v. schelălăi.
SCHEUNÁT s. v. schelălăit.
scheun├í (schi├íun, -├ít), vb. ÔÇô 1. A l─âtra, a chel─âl─âi. ÔÇô 2. A ╚Ťipa, a se v─âita. ÔÇô Var. cheuna, chiauna, schiauna, ╚Öcheuni, schiona. Crea╚Ťie expresiv─â, bazat─â pe *chiau, care imit─â glasul pl├«ng─âre╚Ť al c├«inelui, cf. chiu ╚Öi chefni, mieuna < miau. Tiktin a intuit caracterul imitativ al crea╚Ťiei, dar a pornit de la o baz─â *sklab, imposibil─â ├«n rom. Dup─â p─ârerea gre╚Öit─â a lui Cihac, II, 330, din sl. skomati ÔÇ×a gemeÔÇŁ. ÔÇô Der. scheun─âtur─â, s. f. (l─âtr─âtur─â).
A SCHEUN├ü pers. 3 sche├íun─â intranz. 1) (mai ales despre c├óini) A scoate sunete ascu╚Ťite ╚Öi jalnice. 2) fig. fam. (despre copii) A pl├ónge pref─âcut f─âr─â lacrimi ╚Öi cu glas ├«n─âbu╚Öit; a sc├ónci. /Onomat.
SCHEUNÁT n. 1) v. A SCHEUNA. 2) Sunet caracteristic prelung, scos, mai ales, de câini. /v. scheuna
scheunà v. Mold. a schelălăi: câinele a scheunat. [Onomatopee (din scheu-scheu! ce exprimă lătratul dureros al câinilor)].
sch├ęun, a -├í v. intr. (rud─â cu schinc─ânesc ╚Öi sc├«ncesc. Cp. cu m─şeun). Gem, schel─âl─â─şesc foarte ├«ncet, cum fac c├«ni─ş c├«nd a╚Öteapt─â la u╚Ö─â ╚Öi nu li se deschide sa┼ş a┼ş alt─â nemul╚Ť─âmire sa┼ş ╚Öi c├«nd se gudur─â: scheun├«nd u╚Öor, d─âdea din coad─â (VR 1911, 12, 419), scheaun─â, s─â scheune. ÔÇô ╚śi schion, a schioni (Munt. est.) ╚Öi cheun, a cheuna (Munt. vest CL. 1910, 5, 551 ╚Öi Trans. Agrb. ├Änt. 24).
SCHEUNA vb. a chel─âl─âi, a schel─âl─âi, (reg.) a ╚Ťil─âi. (C├«inele ~.)
SCHEUNAT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)
scheuna, scheaun v. i. (d. oameni) a se văita, a (se) plânge

Scheunat dex online | sinonim

Scheunat definitie

Intrare: scheuna
scheuna conjugarea I grupa I verb intranzitiv
  • silabisire: sche-u-na
șcheuna verb grupa I conjugarea I intranzitiv
scheauna verb grupa I conjugarea I intranzitiv
Intrare: scheunat
scheunat substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: sche-u-nat
șcheunat substantiv neutru (numai) singular