Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru sc├ónteietor

SC├éNTEIET├ôR, -O├üRE, sc├ónteietori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care sc├ónteiaz─â; str─âlucitor, sclipitor. ÔÖŽ Care pare c─â ├«mpr─â╚Ötie sc├óntei; viu, lucitor. ÔÖŽ Fig. Extrem de inteligent. [Pr.: -te-ie-] ÔÇô Sc├ónteia + suf. -─âtor.
SC├éNTEIET├ôR, -O├üRE, sc├ónteietori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care sc├ónteiaz─â; str─âlucitor, sclipitor. ÔÖŽ Care pare c─â ├«mpr─â╚Ötie sc├óntei; viu, lucitor. ÔÖŽ Fig. Extrem de inteligent. [Pr.: -te-ie-] ÔÇô Sc├ónteia + suf. -─âtor.
SC├ÄNTEIET├ôR, -O├üRE, sc├«nteietori, -oare, adj. Str─âlucitor, sclipitor. Valea Jiului str─âlucea ├«ntr-o splendid─â zi de toamn─â. De jur ├«mprejur se ridicau mun╚Ťii, m─âre╚Ťi ╚Öi lini╚Öti╚Ťi, iar crestele Par├«ngului erau acoperite de z─âpezi albe, sc├«nteietoare. BOGZA, V. J. 142. Cum ╚Öedea sp├«nul ├«mpreun─â cu mo╚Öu-s─âu ╚Öi cu verele sale sus ├«ntr-un foi╚Öor, numai iat─â ce z─âresc ├«n dep─ârtare un sul de raze sc├«nteietoare... ╚Öi de ce se apropia, de ce lumina mai tare. CREANG─é, P. 228. ÔŚŐ Fig. Singur Eminescu a ╚Ötiut s─â scoat─â dintr-un c├«mp a╚Öa de ├«ngust frumuse╚Ťe nepieritoare de form─â, fine╚Ťe de sentimente sc├«nteietoare. IONESCU-RION, C. 104. ÔÖŽ Care pare c─â ├«mpr─â╚Ötie sc├«ntei; viu, str─âlucitor, lucitor. Era ├«nalt─â... cu ochii sc├«nteietori, cu buzele sub╚Ťiri ╚Öi ro╚Öii. IBR─éILEANU, A. 124. Ce pictor va putea vreodat─â s─â ne reproduc─â sclipirea sc├«nteietoare a unui ochi frumos. GHEREA, ST. CR. II 50. Dup─â ce se uit─â o dat─â cu ochii sc├«nteietori ├«mprejurul s─âu... ├«ncepu s─â scurme p─âm├«ntul cu ghearele. SLAVICI, N. II 239. Focurile pietrelor scumpe se uneau cu razele sc├«nteietoare ale ochilor. ALECSANDRI, O. P. 86. ÔÇô Variant─â: schinteiet├│r, -o├íre (MACEDONSKI, O. I 24) adj.
scânteietór adj. m., pl. scânteietóri; f. sg. și pl. scânteietoáre
scânteietór adj. m., pl. scânteietóri; f. sg. și pl. scânteietoáre
SCÂNTEIETÓR adj. 1. v. sclipitor. 2. v. strălucitor. 3. lucios, lucitor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 4. scăpărător, sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 5. lucios, lucitor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)
SCÂNTEIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care scânteiază; care pare să împrăștie scântei; sclipitor; lucitor. Ochi ~ori. /a scânteia + suf. ~tor
sc├ónteietor a. 1. care sc├ónteiaz─â; 2. fig. amenin╚Ť─âtor.
sc├«nte─şet├│r, -oare adj. Care sc├«nte─şaz─â. Fig. Frumuse╚Ť─â sc├«nte─şetoare.
SCÎNTEIETOR adj. 1. licăritor, lucitor, sclipitor, (astăzi rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scînteind, scînteios. (Lumină ~.) 2. luminos, strălucitor, (înv. și reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 3. lucios, lucitor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 4. scăpărător, sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 5. lucios, lucitor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)

Scânteietor dex online | sinonim

Scânteietor definitie

Intrare: scânteietor
scânteietor adjectiv