Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

SANGE├üC, (1,2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (├Änv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (├«n special) steag cu Semiluna ├«n v├órful l─âncii, trimis de Poarta Otoman─â noului domn ales ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne. 2. S. n. Diviziune teritorial─â ├«n Imperiul Otoman, sub├«mp─âr╚Ťire a unui pa╚Öal├óc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: s├ónge├íc s. n.] ÔÇô Din tc. sancak.
SÂNGEÁC s. n. v. sangiac.
SANGE├üC, (1, 2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (├Änv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (├«n special) steag cu semiluna ├«n v├órful l─âncii, trimis de Poarta Otoman─â noului domn ales ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öti. 2. S. n. Diviziune teritorial─â ├«n Imperiul Otoman, sub├«mp─âr╚Ťire a unui pa╚Öal├óc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: s├ónge├íc s. n.] ÔÇô Din tc. sancak.
SÂNGEÁC s. n. v. sangeac.
SANGI├üC, sangiacuri, s. n. (├Änvechit; ╚Öi ├«n forma s├«ngeac) 1. Steag turcesc, de culoare verde (├«n special steagul cu semiluna ├«n v├«rf, trimis de Poart─â noului domn din Principatele rom├«ne). Copiii din cas─â... ╚Öi cu aprozii purtau s├«ngeacul sau steagul cel mare ╚Öi dou─â tuiuri turce╚Öti date de la ├«mp─âr─â╚Ťie. ODOBESCU, S. I 73. 2. Diviziune teritorial─â ├«n vechiul imperiu otoman, sub├«mp─âr╚Ťire a unui pa╚Öal├«c. Tudorel c─â mi-╚Öi pleca, Un v─âtaf cu el lua, Prin sangiacuri c─â umbla, Zaherele c─â str├«ngea. TEODORESCU, P. P. 678. 3. Guvernator al unui sangiac (2). Sangiacul Nicopolului, ce era ├«nchis ├«n cetate, trimise atunci domnului stofe ╚Ťesute cu aur ╚Öi argint. B─éLCESCU, O. II 171. Sangiacul c├«nd auzea, Cinci sute de turci pornea, Numai turci ╚Öi arn─âu╚Ťi, Tot de Golea greu b─âtu╚Ťi. TEODORESCU, P. P. 587. ÔÇô Variant─â: s├«nge├íc s. n.
SÎNGEÁC s. n. v. sangiac.
SANGI├üC, (1, 2) sangiacuri, s. n., (3) s. m. (├Änv.) 1. Steag turcesc, de culoare verde; (├«n special) steagul cu semiluna ├«n v├órf, trimis de Poart─â noului domn din Principate. 2. Diviziune teritorial─â ├«n vechiul imperiu otoman, sub├«mp─âr╚Ťire a unui pa╚Öal├óc. 3. Guvernator al unui sangiac (2). [Var.: s├óngeac s. n.] ÔÇô Tc. sancak.
sangeác1 (guvernator) (înv.) (-geac) s. m., pl. sangeáci
sangeác2 (steag, diviziune administrativă) (înv.) (-geac) s. n., pl. sangeácuri
sangeác (guvernator) s. m. (sil. -geac), pl. sangeáci
sangeác (steag, diviziune administrativă) s. n. (sil. -geac), pl. sangeácuri
SANGEÁC s. (IST.) (rar) sangeacat, sangealâc. (Subdiviziunea teritorială din Imperiul otoman numită ~.)
sange├íc (-curi), s. n. ÔÇô 1. Drapel turc. ÔÇô 2. Provincie, diviziune administrativ─â turc─â. ÔÇô 3. (S. m.) Guvernator de provincie. ÔÇô Var. sangiac. Mr. singeache. Tc. sancak (╚śeineanu, II, 313; Ronzevalle 12), cf. ngr. ¤â╬▒╬Ż¤ä╬Â╬Ȥ░╬╣, alb., bg. sand┼żak. ÔÇô Der. sangeactar (var. sangeaga╚Ö), s. m. (├«nv., port-drapel), din tc. sancakdar.
alem n. steag mare turcesc cu o semilun─â ├«n mijloc: alemul, numit obi╚Önuit sangeac, era unul din insigniile ce Domnii primiau dela Sultan, odat─â cu cabani╚Ťa, tuiurile ╚Öi buzduganul sau topuzul: ╚Öi mie trimi╚Ť├óndu-mi o pal─â ╚Öi un alem AL. [Turc. ALEM].
sangiac n. 1. steag verde cu semiluna ce Sultanul trimitea noului Domn: copiii din cas─â purtau sangiacul ╚Öi dou─â tuiuri date dela ├Ämp─âr─â╚Ťie OD.; 2. guvernator mai mic dec├ót beiu (care, ├«n loc de tuiu, nÔÇÖavea dec├ót un sangiac): sangiacul c├ónd auzia, cinci sute de Turci pornia POP. [Turc. SANDJAK, steag cu o singur─â coad─â de cal, district de provincie].
s├óngeap─â f. Mold. m─âsur─â de cincizeci de dramuri: mÔÇÖa╚Öteapt─â o s├óngeap─â de pelin AL. [╚śi s├óngeac: alterare popular─â din cinzeac─â].
sange├íc n., pl. ur─ş ╚Öi e (turc. san─čak [scris sancak], stea cÔÇÖo singur─â coad─â de cal, vila─şet). Vech─ş. Steag mare verde cu semilunaÔÇÖn v├«rf, pe care sultanu ├«l trimetea noulu─ş domn (V. alem). Teritori┼ş guvernat de un sangeac (vila─şet, district): sangeacu Preveze─ş. Marginea macatulu─ş pe care ╚Öedea viziru ╚Öi care avea un loc anumit de s─ârutat. S.m. pl. lit. -geac─ş ╚Öi ob. -gec─ş. Guvernatoru unu─ş sangeac (inferior be─şulu─ş ╚Öi care, ├«n loc de tu─ş, avea numa─ş sangeac). ÔÇô ╚śi s─âng- ╚Öi -s├«ng-.
săngeác V. sangeac.
sîngeác, V. sangeac.
SANGEAC s. (rar) sangeacat, sangealîc. (Subdiviziunea teritorială din Imperiul otoman numită ~.)

Sangeac dex online | sinonim

Sangeac definitie

Intrare: sangeac (persoana)
sangeac persoana substantiv masculin
  • silabisire: -geac
Intrare: sangiac
sângeac pl. -ece
sangiac
Intrare: sangeac (drapel, provincie)
sangeac drapel, provincie substantiv neutru
  • silabisire: -geac
Intrare: sângeac (pl. -uri)
sângeac pl. -uri
Intrare: s─ângeac
s─ângeac