saftian definitie

19 definiții pentru saftian

SAFTIÁN, (2) saftianuri, s. n. 1. Piele subțire și fină de capră (sau de oaie, de vițel), din care se confecționează articole de marochinărie și de galanterie. 2. Sortiment dintr-o astfel de piele. [Pr.: -ti-an. – Var.: safián, (reg.) săftián, seftián s. n.] – Din tc. sahtiyan.
SĂFTIÁN s. n. v. saftian.
SAFTIÁN, saftianuri, s. n. Piele subțire și fină de capră (sau de oaie, de vițel), din care se confecționează articole de marochinărie și de galanterie. [Pr.: -ti-an. – Var.: safián, (reg.) săftián, seftián s. n.] – Din tc. sahtiyan.
SĂFTIÁN s. n. v. saftian.
SAFTIÁN, saftianuri, s. n. Piele de capră (mai rar de vițel sau de oaie), subțire și fină, din care se confecționează articole de marochinărie sau de galanterie, încălțăminte de lux etc.; marochin. Purta... ciorapi de mătase albi garnisiți cu pietre scumpe și botine de saftian galben. BĂLCESCU, O. II 250. Încălțat cu meși și papuci de saftian galben. FILIMON, C. 55. Cu papuci de saftian te-oi încălța. SEVASTOS, N. 14. – Pronunțat: -ti-an. - Variante: safián (ȘEZ. XII 2), săftián (HOGAȘ, M. N. 79, ALECSANDRI, T. 393), seftián (I. IONESCU, M. 704, FILIMON, C. 43) s. n.
SĂFTIÁN s. n. v. saftian.
saftián (-ti-an) s. n., (sorturi) pl. saftiánuri
saftián s. n. (sil. -ti-an), (sorturi) pl. saftiánuri/saftiáne
SAFTIÁN s. marochin, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)
SAFTIÁN s. v. carâmb, tureatcă.
saftián (-nuri), s. n. – Piele subțire de capră, de oaie, de vițel pentru marochinărie. – Var. săftian, mr. săftiană. Tc. sahtian (Șeineanu, II, 306; Lokotsch 1769), cf. ngr. σαχτιάνι, alb. saftian.
SAFTIÁN ~uri n. Piele subțire și fină de capră sau de oaie, obținută printr-un proces complicat de tăbăcire, vopsită în diferite culori și folosită la confecționarea unor articole de galanterie și de marochinărie. [Sil. -ti-an; Pl. și saftiane] /<turc. sahtiyan
saftian n. 1. marochin: cisme de saftian roșu; 2. (ironic) piele la om: i s’a sbârcit saftianul. [Turc. SAHTIAN (din SAHT, solid)].
saftián, săftian și (vechĭ) sahtián n., pl. urĭ (turc. sahtiĭan [d. saht, tare, aspru?]; ngr. sastiáni, alb. saftián). Marochin. Fig. Iron. Pelea obrazuluĭ: i s’a zbîrcit saftianu. V. toval.
săftián V. saftian.
saftian s. v. CARÎMB. TUREATCĂ.
SAFTIAN s. marochin, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)
SAFIÁN (SAFTIÁN) (< tc.) s. n. Piele fină obținută prin tăbăcire cu scumpie, din piei de oaie, de vițel și de capră; vopsită în diferite culori, se folosește la confecționarea unor articole de marochinărie și de galanterie.
Săftian v. Hrisant I 7.

saftian dex

Intrare: saftian (pl. -e)
saftian pl. -e
Intrare: săftian (pl. -e)
săftian pl. -e
Intrare: saftian (pl. -uri)
saftian pl. -uri
Intrare: săftian (pl. -uri)
săftian pl. -uri
Intrare: Săftian
Săftian