saftián (-ti-an) s. n., (sorturi) pl. saftiánuri

saftián s. n. (sil. -ti-an), (sorturi) pl. saftiánuri/saftiáne

SAFTIÁN s. marochin, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)

SAFTIÁN s. v. carâmb, tureatcă.

SAFTIÁN ~uri n. Piele subțire și fină de capră sau de oaie, obținută printr-un proces complicat de tăbăcire, vopsită în diferite culori și folosită la confecționarea unor articole de galanterie și de marochinărie. [Sil. -ti-an; Pl. și saftiane] /<turc. sahtiyan

saftian n. 1. marochin: cisme de saftian roșu; 2. (ironic) piele la om: i s’a sbârcit saftianul. [Turc. SAHTIAN (din SAHT, solid)].

saftián, săftian și (vechĭ) sahtián n., pl. urĭ (turc. sahtiĭan [d. saht, tare, aspru?]; ngr. sastiáni, alb. saftián). Marochin. Fig. Iron. Pelea obrazuluĭ: i s’a zbîrcit saftianu. V. toval.

saftian s. v. CARÎMB. TUREATCĂ.

SAFTIAN s. marochin, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)

SAFIÁN (SAFTIÁN) (< tc.) s. n. Piele fină obținută prin tăbăcire cu scumpie, din piei de oaie, de vițel și de capră; vopsită în diferite culori, se folosește la confecționarea unor articole de marochinărie și de galanterie.