Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru rourat

ROUR├ü, pers. 3 roureaz─â, vb. I. 1. Intranz. A c─âdea rou─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rou─â. [Pr.: ro-u-] ÔÇô Lat. rorare (dup─â rou─â).
ROUR├üT, -─é, roura╚Ťi, -te, adj. Acoperit, stropit de rou─â, plin de rou─â; rouros. [Pr.: ro-u-] ÔÇô V. roura.
ROUR├ü, pers. 3 roureaz─â, vb. I. 1. Intranz. A c─âdea rou─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rou─â. [Pr.: ro-u-] ÔÇô Lat. rorare (dup─â rou─â).
ROUR├üT, -─é, roura╚Ťi, -te, adj. Acoperit, stropit de rou─â, plin de rou─â; rouros. [Pr.: ro-u-] ÔÇô V. roura.
ROUR├ü, pers. 3 roureaz─â, vb. I. 1. Intranz. A c─âdea rou─â. 2. Tranz. Fig. A stropi, a umezi, a acoperi cu stropi ca de rou─â. [Cuget─ârile] dulci ╚Öi duioase... fac uneori ca o lacrim─â de dor ╚Öi de ├«ndurare s─â-i roureze geana. ODOBESCU, S. III 51. G─âlbinarea fireasc─â a lui Ipolit se f─âcuse mai grozav─â la lumina f─âcliilor de cear─â, ╚Öi sudoarea roura melancolica lui frunte. NEGRUZZI, S. I 53. ÔŚŐ Refl. Este oare de mil─â sau de m├«ndrie lacrima cu care tot ochiul se roureaz─â, urm├«nd cu g├«ndul ├«n cale pe viteazul doroban╚Ť rom├«n? ODOBESCU, S. II 530.
ROUR├üT, -─é, roura╚Ťi, -te, adj. Acoperit, stropit de rou─â, plin de rou─â. S─â-╚Öi deschid─â o dat─â l─ârgimea imens─â a pasului t─âu... pe ├«ntinderea de mu╚Öchi verde a plaiului rourat. HOGA╚ś, M. N. 202. Pe c├«mpia rourat─â pasul las─â urm─â verde. ALECSANDRI, P. III 58. Haide, m├«ndro, s─â fugim, Am├«ndoi s─â ne-nso╚Ťim, Unde-s mun╚Ťii roura╚Ťi. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 58. ÔŚŐ Fig. C─âlina-╚Öi pleac─â ochii, porne╚Öte-o l─âcr─âmare: La s├«nu-i doarme pruncul, o rourat─â floare. P─éUN-PINCIO, P. 79.
rourá (a ~) (ro-u-) vb., ind. prez. 3 roureáză
rourá vb. (sil. ro-u-), ind. prez. 3 sg. roureáză
ROURÁ vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.)
ROUR├ü vb. v. bura, burni╚Ťa, pica, picura, ╚Ť├órc├ói, ╚Ť├ór├ói, uda, umezi.
ROURÁT adj. înrourat, (înv. și pop.) rouros. (Iarbă ~.)
A ROURÁ ~eáză 1. intranz. A cădea rouă. 2. tranz. A face să se roureze. /<lat. rorare
A SE ROURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se acoperi cu stropi ca de rouă. /<lat. rorare
rourà v. 1. a cădea rouă; 2. fig. a pica, a uda cu picături: din ochii ei rourează lacrimi. [Lat. RORARE].
rourat a. 1. acoperit cu rouă: câmpia rourată AL.; 2. fig. umed: pământul ce era încă de al său sânge rourat NEGR.
rour├ít, -─â adj. (d. ro┼ş─â). Plin de ro┼ş─â, ├«nrourat: c├«mpia rourat─â. Fig. Umed: p─âm├«ntu era rourat de s├«nge. ÔÇô ╚śi ├«nr-.
roure├íz─â v. impers. (d. ro┼ş─â, lat. rorare). Pic─â ro┼ş─â. Plo┼ş─â pu╚Ťin, bureaz─â: nÔÇÖa plo┼şat, ci numa─ş a rourat. Fig. Din ochi─ş e─ş roureaz─â lacr─âm─ş. ÔÇô ╚śi ├«nr-. Vech─ş a r─âura, r─âora, roora, ruora, ru─âra (e┼ş ru─âr). Cp. cu bour, nour.
roura vb. v. BURA. BURNIȚA. PICA. PICURA. ȚÎRCÎI. ȚÎRÎI. UDA. UMEZI.
ROURA vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.)
ROURAT adj. înrourat, (înv. și pop.) rouros. (Iarbă ~.)
rour├í, vb. intranz. ÔÇô v. r─âora (ÔÇ×a stropi cu ap─â tarlauaÔÇŁ).

Rourat dex online | sinonim

Rourat definitie

Intrare: rourat
rourat adjectiv
Intrare: roura
roura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: ro-u-