ROURÁT, -Ă, rourați, -te, adj. Acoperit, stropit de rouă, plin de rouă; rouros. [Pr.: ro-u-] – V. roura.

ROURÁT, -Ă, rourați, -te, adj. Acoperit, stropit de rouă, plin de rouă; rouros. [Pr.: ro-u-] – V. roura.

ROURÁT, -Ă, rourați, -te, adj. Acoperit, stropit de rouă, plin de rouă. Să-și deschidă o dată lărgimea imensă a pasului tău... pe întinderea de mușchi verde a plaiului rourat. HOGAȘ, M. N. 202. Pe cîmpia rourată pasul lasă urmă verde. ALECSANDRI, P. III 58. Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoțim, Unde-s munții rourați. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58. ◊ Fig. Călina-și pleacă ochii, pornește-o lăcrămare: La sînu-i doarme pruncul, o rourată floare. PĂUN-PINCIO, P. 79.

ROURÁT adj. înrourat, (înv. și pop.) rouros. (Iarbă ~.)

rourat a. 1. acoperit cu rouă: câmpia rourată AL.; 2. fig. umed: pământul ce era încă de al său sânge rourat NEGR.

rourát, -ă adj. (d. roŭă). Plin de roŭă, înrourat: cîmpia rourată. Fig. Umed: pămîntu era rourat de sînge. – Și înr-.

ROURAT adj. înrourat, (înv. și pop.) rouros. (Iarbă ~.)