reporta definitie

21 definiții pentru reporta

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.
REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.
REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. (Contabilitate) A face report, a trece, a nota, a scrie în altă coloană o sumă contabilizată; a repeta în capul unei coloane suma obținută prin adunarea cifrelor de pe pagina precedentă.
REPURTÁ2, repórt, vb. I. Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.
reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză
repurtá1 (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă
reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. și pl. reporteáză
repurtá (a-și îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. și pl. repoártă
repurtá (a-și îndrepta gândurile spre trecut) vb., ind. prez. pers. 1 repórt, pers. 3 repórtă
REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].
REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].
REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)
reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obține), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter. – Der. report, s. n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s. n., din fr. reportage; reporter, s. m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).
A REPORTÁ ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter
A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter
A SE REPURTÁ ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter
repurtà v. 1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare; 2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.; 3. a câștiga: a repurta o victorie.
*repórt și -éz, a v. tr. (fr. reporter, d. porter, a purta. V. port). Transcriŭ o sumă din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare (în contabilitate). V. repurtez, raportez.
REPURTA vb. 1. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

reporta dex

Intrare: reporta
reporta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: repurta (1 -port)
repurta 1 -port verb grupa I conjugarea I
repurta 1 -port verb grupa I conjugarea I