21 definiții pentru reporta
REPORTÁ, reportez,
vb. I.
Tranz. A face un report. – Din
fr. reporter. REPURTÁ1, repórt,
vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din
fr. réporter (după purta).
REPORTÁ, reportez,
vb. I.
Tranz. A face un report. – Din
fr. reporter. REPURTÁ1, repórt,
vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din
fr. réporter (după purta).
REPORTÁ, reportez,
vb. I.
Tranz. (Contabilitate) A face report, a trece, a nota, a scrie în altă coloană o sumă contabilizată; a repeta în capul unei coloane suma obținută prin adunarea cifrelor de pe pagina precedentă.
REPURTÁ2, repórt,
vb. I.
Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊
Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.
reportá (a ~) (a face un report)
vb.,
ind. prez. 3 reporteáză
repurtá1 (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar)
vb.,
ind. prez. 3 repoártă
reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. și pl. reporteáză repurtá (a-și îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. și pl. repoártă repurtá (a-și îndrepta gândurile spre trecut) vb., ind. prez. pers. 1 repórt, pers. 3 repórtă
REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].
REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].
REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)
reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report.
Fr. reporter. Este dubletul lui repurta,
vb. (a obține), din
lat. reportare (
sec. XIX),
cf. fr. remporter. –
Der. report,
s. n. (sumă anterioară), din
fr. report; reportaj,
s. n., din
fr. reportage; reporter,
s. m., din
fr. (
engl.) reporter; reportericesc,
adj. (de reporteri).
A REPORTÁ ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter A SE REPURTÁ ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter repurtà v.
1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare;
2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.;
3. a câștiga: a repurta o victorie.
*repórt și
-éz, a
-á v. tr. (fr. reporter, d. porter, a purta. V.
port). Transcriŭ o sumă din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare (în contabilitate). V.
repurtez, raportez. REPURTA vb. 1. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.) Reporta dex online | sinonim
Reporta definitie
Intrare: reporta
reporta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: repurta (1 -port)
repurta 1 -port verb grupa I conjugarea I
repurta 1 -port verb grupa I conjugarea I