REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ2, repórt, vb. I. Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.

repurtá1 (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtá (a-și îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. și pl. repoártă

repurtá (a-și îndrepta gândurile spre trecut) vb., ind. prez. pers. 1 repórt, pers. 3 repórtă

REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].

A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter

A SE REPURTÁ ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter

repurtà v. 1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare; 2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.; 3. a câștiga: a repurta o victorie.

REPURTA vb. 1. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)