REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.

REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.

REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarná vb. I.

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alte ființe. V. metempsihoză. Variantă: reîncarnare s. f.

REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.

REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.

!reincarná/reîncarná (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarneáză/reîncarneáză

!reincarnáre/reîncarnáre s. f., g.-d. art. reincarnắrii/reîncarnắrii; pl. reincarnắri/reîncarnắri

reîncarná v. reincarná

reîncarnáre v. reincarnáre

reincarná vb., ind. prez. 1 sg. reincarnéz, 3 sg. și pl. reincarneáză

reincarnáre s. f., pl. reincarnări

REINCARNÁRE s. reincarnație. (Credința în ~.)

REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].

REINCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].

REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna.

REÎNCARNÁRE s.f. v. reincarnare.

REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)

A REINCARNÁ ~éz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner

A SE REINCARNÁ se ~eáză intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner

REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)