Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru reincarnare

REINCARN├ü, reincarnez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) incarna din nou. ÔÖŽ Refl. (├«n unele concep╚Ťii mistice; despre sufletul omului) A trece, dup─â moarte, ├«n alt corp (de om sau de animal). [Var.: re├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęincarner.
REINCARN├üRE, reincarn─âri, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarna╚Ťie. [Var.: re├«ncarn├íre s. f.] ÔÇô V. reincarna.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.
REINCARN├ü, reincarnez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) incarna din nou. ÔÖŽ Refl. (├Än unele concep╚Ťii mistice; despre sufletul omului) A trece, dup─â moarte, ├«n alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. ÔÇô Var.: re├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęincarner.
REINCARN├üRE, reincarn─âri, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarna╚Ťie. [Pr.: re-in-. ÔÇô Var.: re├«ncarn├íre s. f.] ÔÇô V. reincarna.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.
REINCARN├ü, reincarnez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) incarna din nou. ÔÇô Variant─â: re├«ncarn├í vb. I.
REINCARN├üRE, reincarn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reincarna ╚Öi rezultatul ei; concep╚Ťie mistic─â potrivit c─âreia sufletul, dup─â moarte, trece ├«n alte fiin╚Ťe. V. metempsihoz─â. Variant─â: re├«ncarnare s. f.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.
!reincarná/reîncarná (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarneáză/reîncarneáză
!reincarnáre/reîncarnáre s. f., g.-d. art. reincarnắrii/reîncarnắrii; pl. reincarnắri/reîncarnắri
reîncarná v. reincarná
reîncarnáre v. reincarnáre
reincarn├í vb., ind. prez. 1 sg. reincarn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reincarne├íz─â
reincarnáre s. f., pl. reincarnări
REINCARN├üRE s. reincarna╚Ťie. (Credin╚Ťa ├«n ~.)
REINCARN├ü vb. I. tr., refl. A (se) ├«ncarna din nou. [Pron. re-in-, var. re├«ncarna vb. I. / cf. fr. r├ęincarner].
REINCARN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) reincarna ╚Öi rezultatul ei; reincarna╚Ťie. ÔÖŽ Concep╚Ťie mistic─â potrivit c─âreia sufletul, dup─â moarte, trece ├«n alt trup. V. metempsihoz─â. [Pron. re-in-, var. re├«ncarnare s.f. / < reincarna].
REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna.
REÎNCARNÁRE s.f. v. reincarnare.
REINCARN├ü vb. tr., refl. a (se) ├«ncarna din nou. (< fr. r├ęincarner)
A REINCARN├ü ~├ęz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face s─â se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. r├ęincarner
A SE REINCARN├ü se ~e├íz─â intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; ├«n unele concep╚Ťii mistice) A trece dup─â moarte ├«n alt corp (de om sau de animal). /<fr. r├ęincarner
REINCARNARE s. reincarna╚Ťie. (Credin╚Ťa ├«n ~.)

Reincarnare dex online | sinonim

Reincarnare definitie

Intrare: reincarna
reîncarna verb grupa I conjugarea a II-a
reincarna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reincarnare
reîncarnare
reincarnare substantiv feminin