reincarnare definitie

2 intrări

27 definiții pentru reincarnare

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarná vb. I.
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alte ființe. V. metempsihoză. Variantă: reîncarnare s. f.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare.
!reincarná/reîncarná (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarneáză/reîncarneáză
!reincarnáre/reîncarnáre s. f., g.-d. art. reincarnắrii/reîncarnắrii; pl. reincarnắri/reîncarnắri
reîncarná v. reincarná
reîncarnáre v. reincarnáre
reincarná vb., ind. prez. 1 sg. reincarnéz, 3 sg. și pl. reincarneáză
reincarnáre s. f., pl. reincarnări
REINCARNÁRE s. reincarnație. (Credința în ~.)
REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].
REINCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].
REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna.
REÎNCARNÁRE s.f. v. reincarnare.
REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)
A REINCARNÁ ~éz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner
A SE REINCARNÁ se ~eáză intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner
REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)

reincarnare dex

Intrare: reincarna
reîncarna verb grupa I conjugarea a II-a
reincarna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reincarnare
reîncarnare
reincarnare substantiv feminin