REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; totalitatea normelor după care se practică un joc, un sport etc. Ce vreți? Datoria... Regulamentul. Trebuie să facem un proces-verbal. SEBASTIAN, T. 237. Bolnavul sare din pat, iese din dormitor și, fără să mai anunțe pe cineva după cum cere regulamentul, iese pe poartă. CARAGIALE, O. I 297. Chiar în ziua aceea ne-am adunat de am alcătuit statutele și regulamentele Frăției. GHICA, S. A. 148. ◊ Regulamentul Organic = constituție a Principatelor romîne între 1832 și 1858. (Eliptic) De trei ori cît întreg cap. VIII a Regulamentului. NEGRUZZI, S. I 304. Guvernul... îmi da ranguri, pe tot anul, siluind Regulamentul. ALEXANDRESCU, M. 170. Regulament de ordine interioară = totalitatea regulilor care stabilesc organizarea și disciplina muncii într-o unitate de producție, administrativă etc. Regulamentele de ordine interioară nu pot contraveni legilor și contractului colectiv de muncă încheiat. COD. M. 16. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi.

regulamént s. n., pl. regulaménte

regulamént s. n., pl. regulaménte

REGULAMÉNT s. 1. (înv.) reglement. (~ militar.) 2. v. statut.

REGULAMÉNT s.n. Totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine, o anumită normă; statutul, normele de funcționare internă ale unei instituții, ale unei asociații. ♦ Norme elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. regulamentum, it. regulamento, fr. règlement, rus. reglement].

REGULAMÉNT s. n. 1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații. 2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. (< lat. regulamentum)

REGULAMÉNT ~e n. Ansamblu de reguli cu caracter normativ care reglementează diverse activități. /<lat. regulamentum

regulament n. totalitatea regulelor, ordonanțelor, statutelor: regulament de poliție, de școală.

Regulament organic n. legile pentru reorganizarea Principatelor în timpul ocupațiunii rusești (1828 – 1834), în care se menținea claca, șerbia și privilegiile; cel pentru țara românească a fost pus în aplicațiune la 1 Iunie 1831, iar cel pentru Moldova la 1 Ianuarie 1832. Regulamentul organic a fost carta noastră constituțională dela 1831-1857, când fu înlocuit cu Convențiunea dela Paris.

*regulamént n., pl. e (d. a regula, ca fr. règlement d. régler și it. regolamento d. regolare). Totalitatea regulelor (ordonanțelor): regulament de poliție, de școală, de fabrică. Mic manual care conține regulele militare: regulamentu servicĭuluĭ interior, regulamentu de luptă al cavaleriiĭ. Regulamentu organic, legea p. reorganizarea Țăriĭ Româneștĭ și a Moldoveĭ în timpu ocupațiuniĭ ruseștĭ (1828-1834), care menținea claca, șerbia și privilegiile. În Țara Românească s’a pus în aplicare la 1 Ĭuniŭ 1831, ĭar în Moldova la 1 Ĭanuariŭ 1832. Acest regulament fu constituțiunea principatelor româneștĭ de la 1831-1857, cînd fu înlocuit cu convențiunea din Paris. – Pe la 1848 și reglemént (rus. reglamént), ceĭa ce azĭ numaĭ în armată se maĭ aude.

REGULAMENT s. 1. (înv.) reglement. (~ militar.) 2. statut. (~ de organizare.)

REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea și conducerea Țării Românești și a Moldovei sub ocupația rusă (1828-1834), prevăzute prin Convenția de la Adrianopol (1829). Întocmite de două comisii formate din câte patru boieri moldoveni și patru munteni, sub președenția consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse în aplicare în 1/13 iul. 1831 în Țara Românească și în 1/13 ian. 1832 în Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au menținut și au întărit privilegiile boierimii, precum și obligațiile clăcașilor. Ele au constituit o aspră legislație agrară. R.O. au îngrădit puterea domnească, au introdus principiul separării puterilor în stat, au instituit adunările obștești (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice și au creat altele noi. R.O. au favorizat îmbunătățirea organizării administrative, dezvoltarea capitalismului și, prin dispozițiile aproape identice, au pregătit unirea celor două țări române. Au fost abrogate în 1858, în urma Convenției de la Paris.