Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru re├«ntoarcere

RE├ÄNTO├üRCE, re├«nt├│rc, vb. III. Refl. A se ├«ntoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se ├«napoia. ÔÇô Pref. re- + ├«ntoarce (dup─â fr. retourner).
RE├ÄNTO├üRCERE, re├«ntoarceri, s. f. Faptul de a se re├«ntoarce; revenire. ÔÇô V. re├«ntoarce.
RE├ÄNTO├üRCE, re├«nt├│rc, vb. III. Refl. A se ├«ntoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se ├«napoia. ÔÇô Re1- + ├«ntoarce (dup─â fr. retourner).
RE├ÄNTO├üRCERE, re├«ntoarceri, s. f. Faptul de a se re├«ntoarce; revenire. ÔÇô V. re├«ntoarce.
RE├ÄNTO├üRCE, re├«nt├│rc, vb. III. Refl. A se ├«ntoarce din nou la locul de plecare, a reveni. Proscris, ├«n a mea ╚Ťar─â eu nu m─â voi rentoarce. BOLINTINEANU, O. 2. Ea st─â-n palat ascuns─â... Ce-o s─â devin cu ea, C─âci a se re├«ntoarce la-al ei castel nu vrea. ALECSANDRI, T. II 155. ÔŚŐ Fig. Scumpa ei copil─ârie se re├«ntoarce ├«napoi. MACEDONSKI, O. I 87. ÔÇô Scris ╚Öi: rentoarce.
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire.
re├«nto├írce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. re├«nt├│rc, perf. s. 1 sg. re├«ntors├ęi, 1 pl. re├«nto├írser─âm; part. re├«nt├│rs
reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri
reîntoárce vb. întoarce
reîntoárcere s. f. întoarecere
REÎNTOÁRCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)
REÎNTOÁRCERE s. returnare, revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)
A REÎNTOÁRCE reîntórc tranz. A face să se reîntoarcă. /re- + a întoarce
A SE REÎNTOÁRCE mă reîntórc intranz. A se întoarce din nou; a se reînturna; a se înapoia. /re- + a se întoarce
reîntoarce v. 1. a întoarce ce a luat; 2. a duce înapoi.
*re├«nt├│rc, -t├│rs, a -to├írce v. tr. (re- ╚Öi ├«ntorc, dup─â fr. retourner). ├Äntorc ─şar. V. refl. Gre╚Öit ├«ld. m─â ├«ntorc (├«napo─ş), m─â ├«ntorn, revin la punctu de plecare.
REÎNTOARCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)
REÎNTOARCERE s. revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)
re├«ntoarcere, re├«ntoarceri s. f. (tox.) revenire treptat─â a unui toxicoman la o stare de normalitate, dup─â dispari╚Ťia efectelor drogului ingerat.

Reîntoarcere dex online | sinonim

Reîntoarcere definitie

Intrare: reîntoarce
reîntoarce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: reîntoarcere
reîntoarcere substantiv feminin