REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire.

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reîntoárcere s. f. întoarecere

REÎNTOÁRCERE s. returnare, revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)

REÎNTOARCERE s. revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)

reîntoarcere, reîntoarceri s. f. (tox.) revenire treptată a unui toxicoman la o stare de normalitate, după dispariția efectelor drogului ingerat.