Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru rabin

RAB├ŹN, rabini, s. m. Conduc─âtor religios al unei comunit─â╚Ťi mozaice, care interpreteaz─â dogmele religioase ╚Öi conduce serviciile rituale. [Acc. ╚Öi: rab├şn] ÔÇô Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. rabbi n.
R├üBIN, rabini, s. m. Conduc─âtor religios al unei comunit─â╚Ťi mozaice. [Acc. ╚Öi: rab├şn] ÔÇô Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. rabbi.
RAB├ŹN, rabini, s. m. ╚śef religios al unei comunit─â╚Ťi evreie╚Öti ├«n ale c─ârui atribu╚Ťii intr─â interpretarea legii ╚Öi conducerea serviciilor rituale. ÔÇô Accentuat ╚Öi: r├íbin.
!rab├şn s. m., pl. rab├şni
rábin s. m., pl. rábini
RAB├ŹN s. (BIS.) (├«nv.) haham, sacerdot.
R├üBIN s.m. ╚śef religios al unei comunit─â╚Ťi mozaice, care interpreteaz─â dogmele religioase ╚Öi conduce serviciile rituale. [< pol. rabin, germ. Rabbiner < ebr. rabbi].
R├üBIN s. m. ╚Öef religios al unei comunit─â╚Ťi mozaice. (< pol., fr. rabbin)
RAB├ŹN, rab├şni, s. m. ~ (< ebr. rabb─ônu)
rab├şn (rab├şni), s. m. ÔÇô Haham. Ebr. rabbenu, prin filiera pol. rabin. ÔÇô Der. rabinat, s. n.; rabinic, adj.; rabinism, s. n., din fr.
R├üBIN ~i m. ╚śef religios al comunit─â╚Ťilor de evrei. /<pol. rabin, germ. Rabbiner
rabin m. 1. ├«nv─â╚Ť─âtorul legii la Evrei; 2. capul spiritual ╚Öi predicatorul unei comunit─â╚Ťi izraelite.
r├íbin m. (pol. rabin, fr. rabbin, it. rabbino, lat. rabbi, vgr. rab├«nos, d. ebr. [din aramaicu] rabbi, voc. d. rabb sa┼ş titlu onorific care precedeaz─â un nume propr┼ş f─âr─â articul). Teolog ebraic: rabini─ş care a┼ş compus talmudu. Preut jid─ânesc.
RABIN s. (BIS.) (înv.) haham, sacerdot.
RABIN, Yitzak (1922-1995), om politic israelian. Lider al Partidului Laburist. Comandant al armatei israeliene ├«n R─âzboiul de 6 zile (1967). Ambasador al statului Israel ├«n S.U.A. (1968-1973). Prim-min. (1974-1977; 1992-1995); ministru al Ap─âr─ârii (1984-1990). Rol important ├«n procesul de pace din Orientul Apropiat ╚Öi detensionarea rela╚Ťiilor cu Organiza╚Ťia pentru Eliberarea Palestinei (acordurile din 1993, Washington ╚Öi 1994, Cairo). Asasinat de un fanatic israelian. Premiul Nobel pentru pace (1994), ├«mpreun─â cu S. Peres ╚Öi Y. Arafat.
R├üBIN (< pol., germ.; de la cub. ebr. rabbi ÔÇ×├«nv─â╚Ť─âtorul, st─âp├ónul meuÔÇŁ) s. m. Titlu conferit unei personalit─â╚Ťi recunoscute ca o autoritate ├«n domeniul religiei. Ini╚Ťial o formul─â de respect, din sec. 1 d. Hr. devine un titlu oficial atribuit exper╚Ťilor ├«n materie de legisla╚Ťie; ulterior, utilizat pentru a desemna orice persoan─â calificat─â s─â ia decizii ├«n materie de legi. Ei aveau, mai t├órziu, ├«n sarcin─â, s─â hot─ârasc─â conform legii rabinice, nu numai ├«n probleme religioase, ci ╚Öi ├«n cele civile. Ulterior, cu excep╚Ťia comunit─â╚Ťilor ultraortodoxe, modelul care s-a impus pune accentul pe activit─â╚Ťile pastorale, sociale, pedagogice ╚Öi ecumenice ale r.

Rabin dex online | sinonim

Rabin definitie

Intrare: rabin
rabin substantiv masculin
Intrare: rabin
rabin