Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
răcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 să răcăneáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
răcăní vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcăneáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RĂCĂNÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
răcănì v. a ocăcăi (vorbind de puii de broască): brotacul răcănește când e vremea a ploaie. [V. răcan].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
răcăni vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Răcănire dex online | sinonim
Răcănire definitie
Intrare: răcăni
răcăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: răcănire
răcănire infinitiv lung
