răcănire definitie

2 intrări

7 definiții pentru răcănire

RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.
RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.
răcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 să răcăneáscă
răcăní vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcăneáscă
RĂCĂNÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
răcănì v. a ocăcăi (vorbind de puii de broască): brotacul răcănește când e vremea a ploaie. [V. răcan].
răcăni vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI.

răcănire dex

Intrare: răcăni
răcăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: răcănire
răcănire infinitiv lung