7 definiții pentru răcănire
RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește,
vb. IV.
Intranz. A orăcăi. –
Rac +
suf. -ăni.
RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește,
vb. IV.
Intranz. A orăcăi. –
Rac +
suf. -ăni.
răcăní (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. răcănéște,
imperf. 3
sg. răcăneá;
conj. prez. 3 să răcăneáscă
răcăní vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcăneáscă RĂCĂNÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi. răcănì v. a ocăcăi (vorbind de puii de broască): brotacul răcănește când e vremea a ploaie. [V. răcan].
răcăni vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI. Răcănire dex online | sinonim
Răcănire definitie
Intrare: răcăni
răcăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a