perpetuu definitie

14 definiții pentru perpetuu

PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.
PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.
PERPÉTUU, -Ă, perpetui, -e, adj. Care nu încetează, care nu se sfîrșește niciodată; necurmat, neîntrerupt, necontenit, etern. Această perpetuă șovăire a Chiliei. HASDEU, I. V. 9. – Pronunțat: -tu-u.
perpétuu (-tu-u) adj. m., pl. perpétui (-tui); f. perpétuă (-tu-ă), pl. perpétue (-tu-e)
perpétuum móbile (lat.) loc. s. n.
perpétuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpétui; f. sg. perpétuă (sil. -tu-ă), pl. perpétue (sil. -tu-e)
PERPÉTUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veșnic.
Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar
PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].
PERPÉTUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)
PERPÉTUU ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârșit; cu existență nesfârșită; veșnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus
perpetuu a. 1. care nu încetează niciodată, care durează totdeauna; 2. care se reînoiește mereu: plângeri perpetue.
*perpétuŭ, -ă adj. (lat. perpétuus). Continuŭ, fără întrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭață: exil perpetuŭ. Mișcarea perpetuă a uneĭ mașinĭ, mișcare care, odată începută, s’ar perpetua fără ajutoru aburuluĭ, electricitățiĭ, apeĭ saŭ alteĭ forțe, ceĭa ce, pînă acuma, nu s’a aflat. Adv. În mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern.
PERPETUU adj. 1. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

perpetuu dex

Intrare: perpetuu
perpetuu adjectiv
  • silabisire: -tu-u