*perpétuŭ, -ă adj. (lat. perpétuus). Continuŭ, fără întrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭață: exil perpetuŭ. Mișcarea perpetuă a uneĭ mașinĭ, mișcare care, odată începută, s’ar perpetua fără ajutoru aburuluĭ, electricitățiĭ, apeĭ saŭ alteĭ forțe, ceĭa ce, pînă acuma, nu s’a aflat. Adv. În mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern.