PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.

PROFUMÁ vb. I v. parfuma.

PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.

PROFUMÁ vb. I v. parfuma.

PARFUMÁ, parfumez, vb. I. Tranz. 1. A stropi cu parfum. Și-a parfumat batista. ◊ Refl. Mă parfumasem din nou. CAMIL PETRESCU, P. 13. 2. A umple cu o mireasmă plăcută, a înmiresma, a îmbălsăma. Ierburile erau înflorite și parfumau aerul cald. SADOVEANU, E. 119.

parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză

parfumá vb., ind. prez. 1 sg. parfuméz, 3 sg. și pl. parfumeáză

PARFUMÁ vb. v. înmiresma.

PARFUMÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer].

PARFUMÁ vb. I. tr., refl. a (se) stropi cu parfum. II. tr. a înmiresma. (< fr. parfumer)

A PARFUMÁ ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A da cu parfum. 2) (spații) A umple cu parfum, cu mireasmă; a îmbălsăma; a înmiresma. /<fr. parfumer

parfumà v. 1. a răspândi un miros plăcut: florile parfumează atmosfera; 2. a impregna cu parfum: a-și parfuma părul.

*parfuméz v. tr. (fr. parfumer, d. fumer, a afuma; it. perfumare, azĭ profumare. V. a-fum). Umplu de miros de parfum, înmirezmez: îmĭ parfumez batista.

PARFUMA vb. a îmbălsăma, a înmiresma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)