PARFUMÁ, parfumez, vb. I. Tranz. 1. A stropi cu parfum. Și-a parfumat batista. ◊ Refl. Mă parfumasem din nou. CAMIL PETRESCU, P. 13. 2. A umple cu o mireasmă plăcută, a înmiresma, a îmbălsăma. Ierburile erau înflorite și parfumau aerul cald. SADOVEANU, E. 119.