OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en).

OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en).

ost (înv.) s. n., pl. ósturi

ost s. n., pl. ósturi

OST s. v. est, orient, răsărit.

-ÓST elem. oste(o)-.

OSTE(O)-, -ÓST elem. „os, osos”. (< fr. osté/o/-, -oste, cf. gr. osteon)

nord-ost s. v. NORD-EST.

ost s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT.

sud-ost s. v. SUD-EST.

-OST „os, cartilaj”. ◊ gr. osteon „os” > fr. -oste, germ. -ost > rom. -ost.