ost definitie

11 definiții pentru ost

OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en).
OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en).
ost (înv.) s. n., pl. ósturi
ost s. n., pl. ósturi
OST s. v. est, orient, răsărit.
-ÓST elem. oste(o)-.
OSTE(O)-, -ÓST elem. „os, osos”. (< fr. osté/o/-, -oste, cf. gr. osteon)
nord-ost s. v. NORD-EST.
ost s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT.
sud-ost s. v. SUD-EST.
-OST „os, cartilaj”. ◊ gr. osteon „os” > fr. -oste, germ. -ost > rom. -ost.

ost dex

Intrare: ost (subst.)
ost subst. substantiv neutru
Intrare: ost (suf.)
ost suf.