ortoepic definitie

10 definiții pentru ortoepic

ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.
ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.
ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -e, adj. Care ține de ortoepie, referitor la ortoepie, de ortoepie. Regulile ortoepice, de pronunțare corectă a unei limbi, nu pot fi stabilite fără un studiu prealabil al foneticii limbii respective. L. ROM. 1953, nr. 3, 19.
ortoépic adj. m., pl. ortoépici; f. ortoépică, pl. ortoépice
ortoépic adj. m., pl. ortoépici; f. sg. ortoépică, pl. ortoépice
ORTOÉPIC, -Ă adj. Referitor la ortoepie, de ortoepie. [Pron. -to-e-pic. / < fr. orthoépique].
ORTOÉPIC, -Ă adj. referitor la ortoepie. (< fr. orthoépique)
ORTOÉPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține cu ortoepie; propriu ortoepiei. Norme ~ce. /<fr. orthoépique
*ortoépic, -ă adj. (d. ortoepie). Relativ la ortoepie. Adv. Din punct de vedere ortoepic.
ORTOÉPIC, -Ă adj. (< fr. orthoépique): în sintagmele îndreptar ortoepic și normă ortoepică (v.).

ortoepic dex

Intrare: ortoepic
ortoepic adjectiv