Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru omilie

OMIL├ŹE, omilii, s. f. Cuv├óntare bisericeasc─â; predic─â. ÔÇô Din ngr. omil├şa.
OMIL├ŹE, omilii, s. f. Cuv├óntare bisericeasc─â; predic─â. ÔÇô Din ngr. omil├şa.
OMIL├ŹE, omilii, s. f. Cuv├«ntare bisericeasc─â, predic─â. Unde ai r─âmas?... ÔÇô La omilia despre cium─â. Aici! ÔÇô zise el, ar─ât├«nd locul ├«n carte. SLAVICI, N. I 262.
omil├şe s. f., art. omil├şa, g.-d. art. omil├şei; pl. omil├şi, art. omil├şile
omil├şe s. f., art. omil├şa, g.-d. art. omil├şei; pl. omil├şi, art. omil├şile
OMIL├ŹE s. v. cazanie.
omil├şe (omil├şi), s. f. ÔÇô Predic─â. ÔÇô Mr. omilie. Mgr. ß╗Ć╬╝╬╣╬╗╬»╬▒ (sec. XVIII). ÔÇô Der. omiliar, s. n. (carte de predici).
omilie f. cuvântare bisericească despre coprinsul sfintei Scripturi.
*omil├şe f. (vgr. ß┐żomilia, lat. homilia). Discurs bisericesc, predic─â, cazanie.
OMILIE s. (BIS.) cazanie, cuv├«nt, predic─â, (├«nv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predica╚Ťie, propovedanie, carte cu ├«nv─â╚Ť─âtur─â.
OMIL├ŹE (< ngr.) s. f. Cea mai veche form─â de predic─â bisericeasc─â, prin care se explicau ╚Öi se interpretau pe ├«n╚Ťelesul tuturor pasaje din ÔÇ×Noul TestamentÔÇŁ. Modele ale genului sunt considerate o. ale lui Ioan Hrisostom. Primele traduceri de o. au fost f─âcute pe teritoriul rom├ónesc de Coresi (ÔÇ×T├ólcul evangheliilorÔÇŁ, 1567-1568 ╚Öi ÔÇ×Evanghelie cu ├«nv─â╚Ť─âtur─âÔÇŁ, 1581). Sin. cazanie, predic─â.

Omilie dex online | sinonim

Omilie definitie

Intrare: omilie
omilie substantiv feminin