omilie definitie

11 definiții pentru omilie

OMILÍE, omilii, s. f. Cuvântare bisericească; predică. – Din ngr. omilía.
OMILÍE, omilii, s. f. Cuvântare bisericească; predică. – Din ngr. omilía.
OMILÍE, omilii, s. f. Cuvîntare bisericească, predică. Unde ai rămas?... – La omilia despre ciumă. Aici! – zise el, arătînd locul în carte. SLAVICI, N. I 262.
omilíe s. f., art. omilía, g.-d. art. omilíei; pl. omilíi, art. omilíile
omilíe s. f., art. omilía, g.-d. art. omilíei; pl. omilíi, art. omilíile
OMILÍE s. v. cazanie.
omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici).
omilie f. cuvântare bisericească despre coprinsul sfintei Scripturi.
*omilíe f. (vgr. ῾omilia, lat. homilia). Discurs bisericesc, predică, cazanie.
OMILIE s. (BIS.) cazanie, cuvînt, predică, (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicație, propovedanie, carte cu învățătură.
OMILÍE (< ngr.) s. f. Cea mai veche formă de predică bisericească, prin care se explicau și se interpretau pe înțelesul tuturor pasaje din „Noul Testament”. Modele ale genului sunt considerate o. ale lui Ioan Hrisostom. Primele traduceri de o. au fost făcute pe teritoriul românesc de Coresi („Tâlcul evangheliilor”, 1567-1568 și „Evanghelie cu învățătură”, 1581). Sin. cazanie, predică.

omilie dex

Intrare: omilie
omilie substantiv feminin