17 definiții pentru ogoire
OGOÍ2, ogoiesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦
Tranz. A menaja, a cruța. [
Var.:
ogoiá vb. I] – Din
sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
OGOÍRE, ogoiri,
s. f. (
Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. –
V. ogoi2. OGOÍ2, ogoiesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦
Tranz. A menaja, a cruța. [
Var.:
ogoiá vb. I] – Din
scr. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
OGOÍRE, ogoiri,
s. f. Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. –
V. ogoi2. OGOÍ, ogoiesc și ogoi,
vb. IV.
Refl. (Popular) A se liniști, a se potoli, a se calma (în urma unei stări fizice sau sufletești dureroase, tulburătoare). Dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sîmbete. SADOVEANU, O. III 424. Au plîns bietele neveste și au bocit... dară de la un timp s-au mai ogoit. SBIERA, P. 13. Mai bine ogoiește-te oleacă, și mai strînge-ți buzișoarele acasă. CREANGĂ, P. 253. ◊
Intranz. (Rar) Să nu poată ogoi Să nu poată odihni, Cum n-a putut mă-sa ogoi și odihni, PĂSCULESCU, L. R. 127. ◊
Tranz. A alina, a calma, a potoli. Ar fi vrut mai multă mîngîiere, mai multe vorbe de dragoste, care să-i mai ogoaie durerea. SADOVEANU, O. I 251. Părinții au început s-o ogoiască și s-o mîngîie, tot sfătuind-o ca să se mărite după el. SBIERA, P. 144. ♦ (Despre fenomene ale naturii sau despre alte forțe dezlănțuite) A pierde din intensitate, a se domoli. Afară vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Bătălia se ogoia pretutindeni. id. ib. VII 13. ♦ T ranz. A tempera, a liniști. Se opri înaintea lui Ștefan Rusu și se apucă de spus cu atîta aprindere, încît nimeni nu-l putea ogoi. V. ROM. martie 1952, 171. – Variantă:
ogoiá (SADOVEANU, O. I 150)
vb. I.
OGOÍRE s. f. Acțiunea de
a (se) ogoi; alinare. Mama a lăsat-o fără aripi. Își aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blînde. REBREANU, I. 116.
ogoíre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. ogoírii;
pl. ogoíri
ogoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogoiáscă ogoíre s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri OGOÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura. ogoí (ogoiésc, ogoít), vb. A liniști, a împăca. –
Var. ogoia.
Sl., dar lipsește veriga cea mai apropiată,
cf. v. sb. goi „pace”,
sb. ugoiti „a crește”. –
Der. ogoi,
s. n. (liniște, calm); neogoi(a)t,
adj. (neconsolat).
A OGOÍ ~iésc tranz. A face să se ogoiască. /<sb. ugojiti A SE OGOÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se domoli. 2) (despre ființe) A deveni calm înfrânându-se; a se tempera; a se modera; a se domoli. /<sb. ugojiti ogoì v. Mold. a (se) liniști: ia mai bine ogoește-te o leacă CR. [Serb. OGOĬA, a crește, a îngriji].
2) ogóĭ și (maĭ des)
ogoĭésc v. tr. (sîrb. gojiti și ug-, a hrăni, a îngriji, a educa, gojiti, a îngriji cu mare dragoste, goj, pace, bucurie, ógoja, hrană, îngrijire, educațiune; bg. goĭŭ, îngraș, V.
guĭ-neguĭ, răzgîĭ). Rar. Alin, potolesc: ogoaĭe-mĭ durerea. Îngrijesc, mîngîĭ (Trans.): te-am ajutat și te-am ogoit (Rebr. 276), îșĭ aducea aminte de ogoirile eĭ blînde (132). V. refl. Mă potolesc: ogoĭește-te puțin. V.
ostoĭesc. ogoi vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. POTOLI. TEMPERA. UȘURA. ogoí vb., ind. prez. pers. 1 ogoiesc (ogoi)
Ogoire dex online | sinonim
Ogoire definitie
Intrare: ogoi (1 ogoi)
ogoi 1 ogoi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: ogoire
ogoire substantiv feminin
Intrare: ogoi (1 ogoiesc)
ogoi 1 ogoiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a