Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru ogoire

OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
OGOÍRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2.
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din scr. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
OGOÍRE, ogoiri, s. f. Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2.
OGOÍ, ogoiesc și ogoi, vb. IV. Refl. (Popular) A se liniști, a se potoli, a se calma (în urma unei stări fizice sau sufletești dureroase, tulburătoare). Dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sîmbete. SADOVEANU, O. III 424. Au plîns bietele neveste și au bocit... dară de la un timp s-au mai ogoit. SBIERA, P. 13. Mai bine ogoiește-te oleacă, și mai strînge-ți buzișoarele acasă. CREANGĂ, P. 253. ◊ Intranz. (Rar) Să nu poată ogoi Să nu poată odihni, Cum n-a putut mă-sa ogoi și odihni, PĂSCULESCU, L. R. 127. ◊ Tranz. A alina, a calma, a potoli. Ar fi vrut mai multă mîngîiere, mai multe vorbe de dragoste, care să-i mai ogoaie durerea. SADOVEANU, O. I 251. Părinții au început s-o ogoiască și s-o mîngîie, tot sfătuind-o ca să se mărite după el. SBIERA, P. 144. ♦ (Despre fenomene ale naturii sau despre alte forțe dezlănțuite) A pierde din intensitate, a se domoli. Afară vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Bătălia se ogoia pretutindeni. id. ib. VII 13. ♦ T ranz. A tempera, a liniști. Se opri înaintea lui Ștefan Rusu și se apucă de spus cu atîta aprindere, încît nimeni nu-l putea ogoi. V. ROM. martie 1952, 171. – Variantă: ogoiá (SADOVEANU, O. I 150) vb. I.
OGOÍRE s. f. Acțiunea de a (se) ogoi; alinare. Mama a lăsat-o fără aripi. Își aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blînde. REBREANU, I. 116.
ogoíre (pop.) s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri
ogoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogoiáscă
ogoíre s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri
OGOÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.
ogoí (ogoiésc, ogoít), vb. A liniști, a împăca. – Var. ogoia. Sl., dar lipsește veriga cea mai apropiată, cf. v. sb. goi „pace”, sb. ugoiti „a crește”. – Der. ogoi, s. n. (liniște, calm); neogoi(a)t, adj. (neconsolat).
A OGOÍ ~iésc tranz. A face să se ogoiască. /<sb. ugojiti
A SE OGOÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se domoli. 2) (despre ființe) A deveni calm înfrânându-se; a se tempera; a se modera; a se domoli. /<sb. ugojiti
ogoì v. Mold. a (se) liniști: ia mai bine ogoește-te o leacă CR. [Serb. OGOĬA, a crește, a îngriji].
2) ogóĭ și (maĭ des) ogoĭésc v. tr. (sîrb. gojiti și ug-, a hrăni, a îngriji, a educa, gojiti, a îngriji cu mare dragoste, goj, pace, bucurie, ógoja, hrană, îngrijire, educațiune; bg. goĭŭ, îngraș, V. guĭ-neguĭ, răzgîĭ). Rar. Alin, potolesc: ogoaĭe-mĭ durerea. Îngrijesc, mîngîĭ (Trans.): te-am ajutat și te-am ogoit (Rebr. 276), îșĭ aducea aminte de ogoirile eĭ blînde (132). V. refl. Mă potolesc: ogoĭește-te puțin. V. ostoĭesc.
ogoi vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. POTOLI. TEMPERA. UȘURA.
ogoí vb., ind. prez. pers. 1 ogoiesc (ogoi)

Ogoire dex online | sinonim

Ogoire definitie

Intrare: ogoi (1 ogoi)
ogoi 1 ogoi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: ogoire
ogoire substantiv feminin
Intrare: ogoi (1 ogoiesc)
ogoi 1 ogoiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a