OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.

OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din scr. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.

ogoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogoiáscă

OGOÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.

ogoí (ogoiésc, ogoít), vb. A liniști, a împăca. – Var. ogoia. Sl., dar lipsește veriga cea mai apropiată, cf. v. sb. goi „pace”, sb. ugoiti „a crește”. – Der. ogoi, s. n. (liniște, calm); neogoi(a)t, adj. (neconsolat).

A OGOÍ ~iésc tranz. A face să se ogoiască. /<sb. ugojiti

A SE OGOÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se domoli. 2) (despre ființe) A deveni calm înfrânându-se; a se tempera; a se modera; a se domoli. /<sb. ugojiti

ogoì v. Mold. a (se) liniști: ia mai bine ogoește-te o leacă CR. [Serb. OGOĬA, a crește, a îngriji].

2) ogóĭ și (maĭ des) ogoĭésc v. tr. (sîrb. gojiti și ug-, a hrăni, a îngriji, a educa, gojiti, a îngriji cu mare dragoste, goj, pace, bucurie, ógoja, hrană, îngrijire, educațiune; bg. goĭŭ, îngraș, V. guĭ-neguĭ, răzgîĭ). Rar. Alin, potolesc: ogoaĭe-mĭ durerea. Îngrijesc, mîngîĭ (Trans.): te-am ajutat și te-am ogoit (Rebr. 276), îșĭ aducea aminte de ogoirile eĭ blînde (132). V. refl. Mă potolesc: ogoĭește-te puțin. V. ostoĭesc.

ogoi vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. POTOLI. TEMPERA. UȘURA.

ogoí vb., ind. prez. pers. 1 ogoiesc (ogoi)