Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ocrotitor

OCROTIT├ôR, -O├üRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrote╚Öte, ap─âr─â, protejeaz─â, ajut─â; protector. ÔÇô Ocroti + suf. -tor.
OCROTIT├ôR, -O├üRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrote╚Öte, ap─âr─â, protejeaz─â, ajut─â; protector. ÔÇô Ocroti + suf. -tor.
OCROTIT├ôR, -O├üRE, ocrotitori, -oare, adj. Care ap─âr─â, protejeaz─â, ajut─â. V. ap─âr─âtor, protector, sprijinitor. S─âlb─âticiunea n─âv─âli speriat─â pe plai, din ad─âpostul ocrotitor al desi╚Öului de ramuri spinoase ╚Öi negre. DUMITRIU, N. 148. ├Änv─âluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, ╚Öi-a dres glasul. C. PETRESCU, A. R. 25. Mihai... ├«n timpuri de pace era ca un ├«nger ocrotitor. ISPIRESCU, M. V. 45. ÔŚŐ (Adverbial) Ei, bravo, Marioar─â ÔÇô f─âcu t├«n─ârul, ocrotitor. REBREANU, R. I 92. ÔŚŐ (Substantivat) P─âcat c─â nu mai era secretarul acolo, fiindc─â ai fi avut ├«n el un prieten mai v├«rstnic ╚Öi un ocrotitor. PAS, Z. I 304. ├Ämp─âratul... invoac─â pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul. ODOBESCU, S. III 75.
ocrotitór (o-cro-) adj. m., pl. ocrotitóri; f. sg. și pl. ocrotitoáre
ocrotitór adj. m. (sil. -cro-), pl. ocrotitóri; f. sg. și pl. ocrotitoáre
OCROTITÓR s. v. apărător.
OCROTITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ocrotește; chemat să ia sub ocrotire. /a ocroti + suf. ~tor
OCROTITÓR2 ~oáre (~óri, ~oare) m. și f. Persoană care ia sub ocrotire (pe cineva sau ceva); protector; apărător. [Sil. -cro-] /a ocroti + suf. ~tor
ocrotitor a. și m. protector.
OCROTITOR s. ap─âr─âtor, protector, sprijin, sprijinitor, sus╚Ťin─âtor, (rar) proteguitor, protejator, (├«nv.) arca, p─ârtinitor, p─âzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ s─âu ├«n zile de restri╚Öte.)

Ocrotitor dex online | sinonim

Ocrotitor definitie

Intrare: ocrotitor
ocrotitor adjectiv
  • silabisire: -cro-