neutru definitie

16 definiții pentru neutru

NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutral (1). ◊ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între granițele a două țări pe care nu staționează forțe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în niciun partid, în niciun curent etc.; care se abține de la a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește niciun interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferență, lipsă de participare; spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (și substantivat, n.) = formă a unor părți de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (și substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiți cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.
NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutral (1). ◊ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între granițele a două țări pe care nu staționează forțe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abține de la a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferență, lipsă de participare; spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (și substantivat, n.) = formă a unor părți de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (și substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiți cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.
NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre un stat) Care nu ia parte la conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare, care păstrează neutralitatea; (despre oameni sau grupuri sociale) care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc. (v. apolitic). O vizită a unor gazetari elvețieni, olandezi... în sfîrșit din țările neutre. C. PETRESCU, Î. II 66. De nu vor a le face ajutor sau a sta neutri, apoi ungurii vor căuta a nu avea trebuință de el. GHICA, A. 318. ◊ Zonă neutră (sau teritoriu neutru) = teritoriu (situat între granițele a două țări) pe care nu se pot ține forțe armate. 2. Indiferent. 3. (Gram., în expr.) Gen neutru = formă pe care (în gramaticile unor limbi) o ia numele (substantivul, adjectivul etc.), denumind mai ales obiecte inanimate, nume colective și generice, precum și unele animate. Substantivul «scaun» este de genul neutru. ▭ Sub influența limbilor slave, genul neutru a căpătat în romînește o nouă valorificare, conținutul național al categoriei a fost precizat mult mai bine decît în latinește. GRAUR, S. L. 104. Substantiv neutru = substantiv care este de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială, v. medial. ♦ (Substantivat, n.) Genul neutru. Problema neutrului în limba romînă. 4. (Chim.; despre compuși) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic. ♦ (Fiz.; despre corpuri sau porțiuni de materie) Care nu are sarcină electrică. – Accentuat și: néutru.
!neútru1 adj. m., pl. neútri; f. neútră, pl. neútre
*neútru2 s. n., art. neútrul
neútru/néutru adj. m., pl. neútri/néutri; f. sg. neútră/néutră, pl. néutre/neútre
NEÚTRU adj., s. 1. adj. (înv.) neutral. (Stat ~.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Poziție ~ față de...) 3. s., adj. (GRAM.) (ieșit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul ~.)
Neutru ≠ angajat
NEÚTRU, -Ă adj. 1. Care nu ia partea nimănui, care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu se amestecă în conflictul dintre mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (și s.n.) = formă pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi în special obiecte inanimate, unele nume colective și generice, precum și unele animale. ◊ Vocală neutră = vocală medială. 4. (Chim.; despre compuși) Care nu prezintă nici caractere de acid, nici caractere de bază. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcină electrică. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].
NEÚTRU, -Ă adj. 1. care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranți, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc. 2. nesemnificativ, indiferent. 3. gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular formă masculină și la plural formă feminină. ♦ vocală ~ă = vocală medială. 4. (despre compuși) care nu prezintă nici caracter de acid și nici bazic. ◊ (despre corpuri) care nu are sarcină electrică. 5. (despre organisme) care nu are un sex bine definit; asexuat. ◊ care nu are gonade funcționale; steril. (< fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra)
NÉUTRU ~ă (~i, ~e) 1) (despre state) Care nu aderă la nici una dintre părțile aflate în conflict; care promovează o politică de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimănui. 3) Care este lipsit de proprietăți bine pronunțate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; șters. Stil ~. 4) lingv.: (Gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de bază. [Sil. ne-u-; Acc. și neútru] /<fr. neutre, lat. neuter, ~tra, it. neutro
neutru a. 1. neutral; 2. în chimie: sare ce nu e nici acid nici alcalin; 3. Gram. se zice de verbele cari n’au o complinire directă: a dormi e un verb neutru; 4. se zice în unele limbi de un gen care nu e nici masculin nici femenin. ║ n. genul neutru: neutrul se mai numește românește și eterogen sau ambigen.
* néutru, -ă adj. (lat. né-uter,né-utra, nicĭ-unu din doĭ). Neutral, care nu se amestecă pintre alțiĭ care-s rivalĭ: a rămînea neutru. Chim. Care nu e nicĭ acid, nicĭ alcalin. Fiz. Care nu prezentă nicĭ un fenomen electric. Gram. Genu neutru, cuvînt neutru, în unele limbĭ, care nu nicĭ masculin, nicĭ feminin și care se numește și eterogen. Verb neutru, verb intransitiv. Adv. În mod neutru: a vorbi neutru.
NEUTRU adj., s. 1. adj. (POLITICĂ) (înv.) neutral. (Stat ~.) 2. s., adj. (GRAM.) (ieșit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul ~.)
POZIȚIE NEUTRĂ poziția perpendiculară a manșei în care aeronava primește o poziție aproape orizontală în timpul zborului.
NEÚTRU, -RĂ adj. (< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi): în sintagmele gen neutru și vorbire neutră (v.).

neutru dex

Intrare: neutru
neutru adjectiv