NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

NEPROCOPSÍT, -Ă adj. v. nepricopsit.

NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Ne- + pricopsit.

NEPROCOPSÍT, -Ă adj. v. nepricopsit.

NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. Care nu s-a pricopsit, nu s-a căpătuit; p. ext. care nu e bun de nimic, netrebnic, nătărău. Doi feciori – băieți buni, aminteri, da cam nepricopsiți. CARAGIALE, O. III 32. Îl dă afară și vine altul nepricopsit. GHICA, A. 430. ◊ (Substantivat) În doi ani... și-a cheltuit nepricopsitul toată averea. BASSARABESCU, S. N. 141. – Variantă: neprocopsít, -ă adj.

NEPROCOPSÍT, -Ă adj. v. nepricopsit.

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsít adj. m. (sil. -pri-), pl. nepricopsíți; f. sg. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

NEPRICOPSÍT adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

neprocopsit a. neînvățat: copilul nepedepsit rămâne neprocopsit PANN.

nepricopsít și neprocopsít, -ă adj. Iron. Care nu e procopsit, păcătos, ignorant, sărac, vaĭ de capu luĭ.

neprocopsít V. nepricopsit.

nepricopsit adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.