NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. Care nu s-a pricopsit, nu s-a căpătuit; p. ext. care nu e bun de nimic, netrebnic, nătărău. Doi feciori – băieți buni, aminteri, da cam nepricopsiți. CARAGIALE, O. III 32. Îl dă afară și vine altul nepricopsit. GHICA, A. 430. ◊ (Substantivat) În doi ani... și-a cheltuit nepricopsitul toată averea. BASSARABESCU, S. N. 141. – Variantă: neprocopsít, -ă adj.