neghină definitie

16 definiții pentru neghină

NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Buruiană cu flori, de obicei roșii-purpurii, care crește în lanurile de grîu (Agros temma githago); (prin restricție) sămînța măruntă și de culoare neagră a acestei buruieni, care, măcinată împreună cu grîul, dă făinii un gust neplăcut și proprietăți toxice. Vrajba dintre noi să piară, și neghina din ogoară. CREANGĂ, A. 60. Neghina, atît de urîcioasă in grîu, face cel mai frumos efect ca gazon. NEGRUZZI, S. I 96. Ochii-s negri ca neghina, Gura-i dulce ca smochina. HODOȘ, P. P. 48. ◊ Fig. Aceștia sînt oameni de nimic... le zicem mișei, ori mici la suflet, sau neghina omenirii. ISPIRESCU, U. 63. ◊ Expr. A alege neghina din grîu (sau grîul din neghină) = a despărți pe cei buni de cei răi. Ah! mașteră haină Însăși tu ales-ai pentru mine grîul de neghină. În această culă neagră bob cu bob am adunat Rodul bun. DAVILA, V. V. 135. A semăna neghină = a produce zîzanie, discordie, ceartă.
neghínă s. f., g.-d. art. neghínei; pl. neghíne
neghínă-sălbátică (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. neghínei-sălbátice
neghínă s. f., g.-d. art. neghínei; pl. neghíne
neghínă-sălbátică s. f.
NEGHÍNĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.
NEGHÍNĂ s. v. sălbăție.
neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406).
NEGHÍNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpină înaltă, păroasă, cu frunze lungi, cu flori roșii și cu semințe mărunte negre, toxice, ce crește prin semănături. 2) Sămânța acestei plante. ◊ A alege ~a de grâu (sau grâul din ~) a separa binele de rău sau pe cei buni de cei răi. A nu ști să deosebească grâul de ~ a nu putea face distincție dintre bine și rău sau dintre cei buni și cei răi. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.
neghiná, pers. 3 sg. neghinéază vb. I (reg.) a se umple de neghină.
neghină f. buruiană ce crește prin sămănături, se amestecă cu grânele, dând făinei de grâu coloare negricioasă și gust neplăcut (Agrostema githago): neghina trebue îndepărtată din sămănăturile de grâu înainte de a se coace; 2. fig. rău, vițiu: a alege neghina din grâu; 3. motiv de vrajbă: zizanie. [Lat. *NIG(E)LLINA, din NIGELLA].
neghínă f., pl. ĭ și e (lat. *nĭglina, din *nigellina, d. nĭgellus, -a, -um, cam negru, nĭger, negru; it. pg. nigella, pv. niele, fr. nielle). 1. O plantă cariofilee (agrostemma gîthágo saŭ githágo, ségetum) care atacă maĭ ales grîu. (Semințele eĭ daŭ făiniĭ de grîŭ o coloare negricĭoasă, un gust neplăcut și niște proprietățĭ toxice din cauză că conține saponină. De aceĭa, neghina trebuĭe să fie îndepărtată de grîŭ în ainte de a se coace). 2. O plantă graminee (lolium perenne) care se amestecă pintre cereale și cauzează marĭ pagube (Se întrebuințează și la făcut pajiștĭ și fînețe artificiale). Fig. Zîzanie, discordie. Lucru răŭ, om vițios. A alege neghina de grîŭ, a exclude pe ceĭ răĭ dintre ceĭ bunĭ (V. cernușcă). 3. Trans. Curcubeŭ, altă plantă cariofilee, numită și barba împăratuluĭ, cultivată pin grădinĭ.
neghi s. v. SĂLBĂȚIE.
NEGHI s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

neghină dex

Intrare: neghină (pl. -ne)
neghină pl. -ne substantiv feminin
Intrare: neghină (pl. -ni)
neghină pl. -ni
Intrare: neghina
neghina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: neghină-sălbatică
neghină-sălbatică substantiv feminin (numai) singular