NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.

neghínă-sălbátică s. f.

NEGHÍNĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

NEGHÍNĂ s. v. sălbăție.

neghină f. buruiană ce crește prin sămănături, se amestecă cu grânele, dând făinei de grâu coloare negricioasă și gust neplăcut (Agrostema githago): neghina trebue îndepărtată din sămănăturile de grâu înainte de a se coace; 2. fig. rău, vițiu: a alege neghina din grâu; 3. motiv de vrajbă: zizanie. [Lat. *NIG(E)LLINA, din NIGELLA].

NEGHINĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

neghină s. v. SĂLBĂȚIE.