NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Ne- + împlinit.

NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu e împlinit; care s-a dezvoltat defectuos sau nu a ajuns încă la maturitate; nedesăvîrșit. V. crud, necopt. Privea dus frunzele palmate, cu multe colțuri, mladele palide și ciorchinele neîmplinite. DUMITRIU, N. 250. Am băgat de seamă că fiul meu s-a întors la noi neîmplinit întru știința filozofească. SADOVEANU, D. P. 16.

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. sg. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

Neîmplinit ≠ realizat

NEÎMPLINÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la împlinit) Care nu a ajuns la maturitate; necopt. /ne- + împlinit

neîmplinit a. nerealizabil.