NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu e împlinit; care s-a dezvoltat defectuos sau nu a ajuns încă la maturitate; nedesăvîrșit. V. crud, necopt. Privea dus frunzele palmate, cu multe colțuri, mladele palide și ciorchinele neîmplinite. DUMITRIU, N. 250. Am băgat de seamă că fiul meu s-a întors la noi neîmplinit întru știința filozofească. SADOVEANU, D. P. 16.