Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

41 defini╚Ťii pentru n

az├│t sms [At: PONI, CH. 62 / E: fr azote] (Chm) Element simplu, gazos, incolor, inodor, insipid, inactiv chimic, impropriu pentru ardere ╚Öi respira╚Ťie, care intr─â ├«n componen╚Ťa aerului atmosferic ├«n propor╚Ťie de 4/5 ╚Öi a ╚Ťesuturilor vegetale ╚Öi animale Si: nitrogen.
AZ├ôT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor ╚Öi insipid, parte component─â a aerului ╚Öi element esen╚Ťial al ╚Ťesuturilor vegetale ╚Öi animale; nitrogen. ÔÇô Din fr. azote.
N, n, s. m. 1. A ╚Öaptesprezecea liter─â a alfabetului limbii rom├óne. 2. Sunet notat prin aceast─â liter─â (consoan─â nazal─â dental─â). [Pr.: en, ne, n├«. ÔÇô Pl. ╚Öi (1, n.) n-uri]
NITROG├ëN s. m. (Chim.) Azot. ÔÇô Din fr. nitrog├Ęne.
AZ├ôT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor ╚Öi insipid, parte component─â a aerului ╚Öi element esen╚Ťial al ╚Ťesuturilor vegetale ╚Öi animale; nitrogen. ÔÇô Din fr. azote.
N s. m. invar. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană nazală (2) dentală). [Pr.: ne, en]
NITROG├ëN s. m. (Chim.) Azot. ÔÇô Din fr. nitrog├Ęne.
AZ├ôT s. n. Corp gazos simplu, incolor ╚Öi inodor, parte component─â a aerului; intr─â ├«n compozi╚Ťia albuminei ╚Öi a altor substan╚Ťe chimice ╚Öi este un element esen╚Ťial al ╚Ťesuturilor vegetale ╚Öi animale; nitrogen.
N s. m. invar. A ╚Öaisprezecea liter─â a alfabetului, numit─â ┬źne┬╗, ╚Öi sunetul pe care ├«l reprezint─â; este o consoan─â ocluziv─â nazal─â, dental─â, sonor─â.
NITROGÉN, nitrogeni, s. m. Azot.
AZ├ôT s. n. Corp gazos simplu incolor ╚Öi inodor, parte component─â a aerului ╚Öi element esen╚Ťial al ╚Ťesuturilor vegetale ╚Öi animale; nitrogen. ÔÇô Fr. azote (< gr.).
N s. m. invar. A ╚Öaisprezecea[1] liter─â a alfabetului, numit─â ÔÇ×neÔÇŁ, ╚Öi sunetul corespunz─âtor.[1]
az├│t s. n.; simb. N
n1 (literă) [cit. en / ne / nî] s. m. / s. n., pl. n / n-uri
n2 (sunet) [cit. nî] s. m., pl. n
nitrog├ęn (ni-tro-) s. m.; simb. N
po├íle-n-brß║ąu (pl─âcint─â) s. f. pl.
az├│t s. n.; simb. N
N, n s. m. invar. [cit. ne, în simb. și en]
nitrog├ęn s. m. (sil. -tro-); simb. N
AZÓT s. (CHIM.) nitrogen.
NITROGÉN s. v. azot.
PROTOXID DE AZÓT s. (CHIM.) gaz ilariant.
AZ├ôT s.n. Element gazos incolor, inodor ╚Öi insipid, care intr─â ├«n compozi╚Ťia aerului atmosferic ├«n propor╚Ťie de circa patru cincimi; nitrogen. [< fr. azote, cf. gr. a ÔÇô f─âr─â, zoe ÔÇô via╚Ť─â].
NITROG├ëN s.m. Azot. [< fr. nitrog├Ęne, germ. Nitrogen].
AZ├ôT s. n. element gazos incolor, inodor ╚Öi insipid, care intr─â ├«n compozi╚Ťia aerului atmosferic ├«n propor╚Ťie de circa patru cincimi; nitrogen. (< fr. azote)
NITROG├ëN s. m. azot. (< fr. nitrog├Ęne)
AZ├ôT n. Element chimic gazos care intr─â ├«n componen╚Ťa aerului ├«n propor╚Ťie de aproape 80%; nitrogen. /<fr. azote
azot n. corp simplu gazos, incolor ╚Öi inodor: el formeaz─â aproape patru cincimi din aerul atmosferic ╚Öi are numai propriet─â╚Ťi negative, nu poate ├«ntre╚Ťine nici respira╚Ťiunea nici combustiunea.
N m. 1. a 14-a liter─â a alfabetului; 2. abrevia╚Ťiune pentru Nord.
*az├│t n. (vgr. ├ízotos, f─âr─â v─şa╚Ť─â). Chim. Un gaz care formeaz─â vre-o patru cincim─ş (79%), din aeru atmosferic ╚Öi care nu poate ├«ntre╚Ťinea nic─ş respira╚Ťiunea, nic─ş arderea, din care cauz─â Lavoisier l-a ╚Öi numit a╚Öa. Are o greutate atomic─â de 14. ÔÇô Se nume╚Öte ╚Öi nitrogen.
* n m. A pai-spre-zecea liter─â a alfabetulu─ş latin: un n, do─ş n sa┼ş do─ş de n. (Ca sunet, e un d emis pe nas). Prescurtare ├«ld. nord.
* nitrog├ęn n. (nitru; ╚Öi -gen din oxigen). Chim. Rar. Azot.
AZOT s. (CHIM.) nitrogen.
NITROGEN s. (CHIM.) azot. (~ este un element chimic gazos.)
PROTOXID DE AZOT s. (CHIM.) gaz ilariant.
AZ├ôT (< fr. {i}; {s} gr. a- ÔÇ×f─âr─âÔÇŁ + zoe ÔÇ×via╚Ť─âÔÇŁ). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86┬░C, p. f. -195,8┬░C), gazos, mai u╚Öor dec├«t aerul, care se g─âse╚Öte ├«n atmosfer─â ├«n propor╚Ťie de 78,4 la sut─â ├«n volume sau de 76 la sut─â ├«n greutate. La temperatura ordinar─â este inactiv, d├«nd compu╚Öi numai ├«n condi╚Ťii speciale (temperatur─â, presiune, catalizatori). Este ├«ntrebuin╚Ťat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la ob╚Ťinerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit ├«n 1772 de D.R. Rutherford.
N1 s. m. invar. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă, oclusivă, nazală, dentală).
N2 1. (METR.) Simbol pentru newton. 2. Simbol chimic pentru azot (nitrogen). 3. (MAT.) Simbol pentru mul╚Ťimea numerelor naturale.
N3, abreviere pentru nord.
n (METR.), simbol pentru prefixul nano-.

N dex online | sinonim

N definitie

Intrare: n
n substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: en, ne, n├«
Intrare: nitrogen
nitrogen substantiv masculin
  • silabisire: ni-tro-gen
n substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: en, ne, n├«
Intrare: azot
azot substantiv neutru (numai) singular
n substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: en, ne, n├«
Intrare: poale-n-brâu
poale-n-brâu substantiv feminin plural