N, n, s. m. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană nazală dentală). [Pr.: en, ne, nî. – Pl. și (1, n.) n-uri]

N s. m. invar. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană nazală (2) dentală). [Pr.: ne, en]

N s. m. invar. A șaisprezecea literă a alfabetului, numită «ne», și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană ocluzivă nazală, dentală, sonoră.

N s. m. invar. A șaisprezecea[1] literă a alfabetului, numită „ne”, și sunetul corespunzător.[1]

n1 (literă) [cit. en / ne / nî] s. m. / s. n., pl. n / n-uri

n2 (sunet) [cit. nî] s. m., pl. n

N, n s. m. invar. [cit. ne, în simb. și en]

N m. 1. a 14-a literă a alfabetului; 2. abreviațiune pentru Nord.

* n m. A pai-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin: un n, doĭ n saŭ doĭ de n. (Ca sunet, e un d emis pe nas). Prescurtare îld. nord.

N1 s. m. invar. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă, oclusivă, nazală, dentală).

N2 1. (METR.) Simbol pentru newton. 2. Simbol chimic pentru azot (nitrogen). 3. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor naturale.

N3, abreviere pentru nord.

n (METR.), simbol pentru prefixul nano-.