24 definiții pentru mărgărit
MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din
mărgărit1 (derivat regresiv).
MĂRGĂRÍT1, (
1)
mărgărite, s. n., (
2)
s. m. (
Înv. și
pop.)
1. S. n. Mărgăritar (
1).
2. S. m. Lăcrămioară. [
Var.: (
2)
mărgărínt s. m.] – Din
ngr. margharítis. MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (
Pop.; despre pomi) Înflorit. –
V. mărgări. MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din
mărgărit1 (derivat regresiv).
MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (
Pop.; despre pomi) Înflorit. –
V. mărgări. MĂRGĂRÍT1, (
1)
mărgărite, s. n., (
2)
s. m. 1. S. n. Mărgăritar (
1).
2. S. m. Lăcrimioară. [
Var.: (
2)
mărgărínt s. m.] – Din
ngr. margharítis. MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV.
Intranz. (Popular, în urări) A prospera, a înflori.
Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187.
Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.
MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Popular, despre pomi) împodobit cu flori; înflorit.
Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80.
MĂRGĂRÍT1, mărgărite, s. n. 1. Mărgăritar (
1). «
înșir-te mărgărite»
este titlul unui basm popular. 2. (Și în forma
mărgărint) Nume dat la două plante:
a) mărgăritar (
3);
b) lăcrimioară.
Rîd în grămadă: flori de nalbă și albe flori de mărgărint. ANGHEL, P. 11.
Mărgărit de toți iubit, Cu floarea albă, focoasă. ȘEZ. VII 22. – Variantă:
mărgărínt s. n. mărgărí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mărgărésc, imperf. 3
sg. mărgăreá; conj. prez. 3
să mărgăreáscă mărgărít (
înv.,
pop.)
s. m. mărgărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgărésc, imperf. 3 sg. mărgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgăreáscă mărgărít (perlă) s. n., pl. mărgăríte mărgărít (mărgărínt) (plantă) s. m., pl. -; s. n., pl.
mărgărite (mărgărinte) / mărgărituri (mărgărinturi) MĂRGĂRÍT s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, perlă, vaca-domnului, vâsc. mărgărít (mărgăríte), s. n. –
1. Perlă. –
2. Plantă (Loranthus europaeus). –
Var. mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban),
cf. bg.,
sb. margarit. Este cuvînt identic cu
mărgăritar, s. n. (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis),
mr. mărgăritar(e), din
ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260),
cf. alb.,
bg. margaritar. –
Der. mărgăritărea, s. f. (iris).
Mărgărită (
var. margarită),
s. f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din
fr. marguerite, a fost apropiat fonetic de
mărgăritar. Cf. mărgea. MĂRGĂRÍT2 ~ți m. Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoței și cu miros foarte plăcut; mărgăritar; lăcrimioară. /<ngr. margharítis MĂRGĂRÍT1 ~e n. 1) Formație dură și strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluște și folosită la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar; perlă. 2) Obiect de valoare foarte mare; mărgăritar. /<ngr. margharitis înșir’-te-mărgărite f.
1. formulă pusă în basme în capul unei povestiri fără sfârșit;
2. vorbire fără cap nici coadă:
vorbește neisprăvite la înșir’-te-mărgărite PANN.
mărgărít n., pl.
urĭ (ngr.
margaritis, vgr.
-ites, d. pers.
mervârîd, de unde și turc.
mervarid și arm.
markarid; lat.
margaritum și
-ita, it.
margarita și
margherita, fr.
marguerite; bg. sîrb.
margarit. V.
mărgea, mărgean). Mărgăritar din scoĭcă (Vechĭ). S. m. Mărgăritar (plantă). – Și
mărgărint (după
argint).
mărgărit s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. LĂCRIMIOARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL. PERLĂ. VACA-DOMNULUI. VÎSC. MĂRGĂRIT, Apostol (1836-1903, n. Abdela, Grecia), pedagog român. M. coresp. al Acad. (1889). A susținut pe lângă guvernul român necesitatea deschiderii unei școli românești la Vlaho-Clisura. Ca inspector al școlilor din Macedonia (1878-1902), a contribuit la înființarea a peste 100 de școli primare și secundare. A promovat cauza românească prin lucrări publicate în străinătate („Études historiques sur les Valaques du Pinde, par un Vlaque Epirote”). Mărgărinta, Mărgărit, -a, -escu v. Margareta. I 2, 3. Mărgărit dex online | sinonim
Mărgărit definitie
Intrare: mărgări
mărgări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mărgărit (s.n.)
mărgărit s.n. substantiv neutru