Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru mustr─âtor

MUSTR─éT├ôR, -O├üRE, mustr─âtori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de repro╚Öuri. ÔÇô Mustra + suf. -─âtor.
MUSTR─éT├ôR, -O├üRE, mustr─âtori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de repro╚Öuri. ÔÇô Mustra + suf. -─âtor.
MUSTR─éT├ôR, -O├üRE, mustr─âtori, -oare, adj. Care mustr─â; dojenitor. Domnul gras vorbe╚Öte pe un ton rece, mustr─âtor. SAHIA, N. 98. Din u╚Öa tinzii s-auzi un glas Mustr─âtor dar dulce. CO╚śBUC, P. I 254. ÔŚŐ (Adverbial) De ce se uit─â a╚Öa de mustr─âtor la d├«nsul? DELAVRANCEA, la TDRG.
mustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. și pl. mustrătoáre
mustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. și pl. mustrătoáre
MUSTRĂTÓR adj. v. dojenitor.
MUSTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care mustră; care exprimă o mustrare; dojenitor. Privire ~oare. Ton ~. /a mustra + suf. ~ător
MUSTR─éTOR adj. dojenitor. (Cuvinte ~.)

Mustr─âtor dex online | sinonim

Mustr─âtor definitie

Intrare: mustr─âtor
mustr─âtor adjectiv