mustrător definitie

8 definiții pentru mustrător

MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. – Mustra + suf. -ător.
MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. – Mustra + suf. -ător.
MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. Care mustră; dojenitor. Domnul gras vorbește pe un ton rece, mustrător. SAHIA, N. 98. Din ușa tinzii s-auzi un glas Mustrător dar dulce. COȘBUC, P. I 254. ◊ (Adverbial) De ce se uită așa de mustrător la dînsul? DELAVRANCEA, la TDRG.
mustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. și pl. mustrătoáre
mustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. și pl. mustrătoáre
MUSTRĂTÓR adj. v. dojenitor.
MUSTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care mustră; care exprimă o mustrare; dojenitor. Privire ~oare. Ton ~. /a mustra + suf. ~ător
MUSTRĂTOR adj. dojenitor. (Cuvinte ~.)

mustrător dex

Intrare: mustrător
mustrător adjectiv