Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru mitralie

MITRALI├ü, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralier─â. ÔÖŽ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. mitrailler, it. mitragliare.
MITR├üLIE, mitralii, s. f. 1. Proiectil de artilerie cu pere╚Ťii sub╚Ťiri, plin cu gloan╚Ťe care explodeaz─â la foarte scurt timp dup─â ie╚Öirea din ╚Ťeav─â. 2. Fiecare dintre buc─â╚Ťile mici de fier cu care se umpleau ├«n trecut ghiulelele. ÔÇô Din fr. mitraille, it. mitraglia.
MITRALI├ü, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralier─â. ÔÖŽ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. mitrailler, it. mitragliare.
MITR├üLIE, mitralii, s. f. Fiecare dintre buc─â╚Ťile mici de fier cu care se umpleau ├«n trecut ghiulelele; proiectil cu pere╚Ťii de tabl─â care se sparge cur├ónd dup─â ie╚Öirea din ╚Ťeav─â, ├«mpro╚Öc├ónd gloan╚Ťele aflate ├«n interior. ÔÇô Din fr. mitraille, it. mitraglia.
MITRALI├ü, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune tirului de mitralier─â o a╚Öezare omeneasc─â, o coloan─â, etc. ╚śosea mitraliat─â. ÔŚŐ Intranz. (Fran╚Ťuzism) A trage cu mitraliera. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-a.
mitrali├í (a ~) (mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 3 mitrali├íz─â, 1 pl. mitrali├ęm (-li-em); conj. prez. 3 s─â mitrali├ęze; ger. mitrali├şnd (-li-ind)
mitrálie (înv.) (mi-tra-li-e) s. f., art. mitrália (-li-a), g.-d. art. mitráliei; pl. mitrálii, art. mitráliile (-li-i-)
mitrali├í vb. (sil. -tra-li-a), ind. prez. 1 sg. mitrali├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mitrali├íz─â, 1 pl. mitrali├ęm (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. mitrali├ęze; ger. mitral├şind (sil. -li-ind)
mitrálie s. f. (sil. -tra-li-e), art. mitrália (sil. -li-a), g.-d. art. mitráliei; pl. mitrálii, art. mitráliile (sil. -li-i-)
MITRÁLIE s. (MIL.) (înv.) cartace.
MITRALIÁ vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].
MITR├üLII s.f. pl. Sf─âr├óm─âturi, buc─â╚Ťi de o╚Ťel cu care se umpleau ├«n trecut unele proiectile pentru tunuri ╚Öi care se sp─ârgeau imediat la ie╚Öirea din ╚Ťeav─â. [Sg. mitralie. / cf. fr. mitraille, it. mitraglia].
MITRALIÁ vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr. mitrailler, it. mitragliare)
MITR├üLIE s. f. fiecare dintre buc─â╚Ťile de fier cu care se umpleau ├«n trecut unele proiectile pentru tunuri. (< fr. mitraille, it. mitraglia)
A MITRALI├ü ~├ęz 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ╚Ťine sub focul mitralierei. 2) (fiin╚Ťe) A ├«mpu╚Öca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /<fr. mitrailler, it. mitragliare
MITR├üLIE ~i ├«nv. Fiecare dintre buc─â╚Ťile mici de metal cu care se umpleau ├«n trecut ghiulelele. /<fr. mitraille, it. mitraglia
*mitrali├ęz v. tr. (fr. mitrailler). Bombardez cu mitrali─ş. V. zbur─ât─âcesc, ├«mpro╚Öc.
MITRALIE s. (MIL.) (înv.) cartace.
mitralia, mitraliez I. v. t. a bate rapid la mașina de scris. II. v. i. a vorbi foarte mult și repede.

Mitralie dex online | sinonim

Mitralie definitie

Intrare: mitralia
mitralia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: mitralie
mitralie substantiv feminin
  • silabisire: -tra-li-e