Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru minciuni

MINCI├ÜN─é, minciuni, s. f. 1. Afirma╚Ťie prin care se denatureaz─â ├«n mod deliberat adev─ârul; neadev─âr. ÔŚŐ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciun─â sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi c─â cineva a spus un neadev─âr. A purta (sau a duce, a ╚Ťine) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) f─âr─â a se ╚Ťine de cuv├ónt; a duce cu vorba. ÔÖŽ Deprindere de a min╚Ťi. ÔÖŽ ├Än╚Öel─âciune, vicle╚Öug. ÔÖŽ Fic╚Ťiune, n─âscocire, pl─âsmuire. ÔÖŽ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunea (2). ÔÇô Lat. mentio, -onis.
MINCIUN├Ź, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A min╚Ťi. ÔÇô Din minciun─â.
MINCI├ÜN─é, minciuni, s. f. 1. Denaturare inten╚Ťionat─â a adev─ârului av├ónd de obicei ca scop ├«n╚Öelarea cuiva; neadev─âr. ÔŚŐ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciun─â sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi c─â cineva a spus un neadev─âr. A purta (sau a duce, a ╚Ťine) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) f─âr─â a se ╚Ťine de cuv├ónt; a duce cu vorba. ÔÖŽ Deprindere de a min╚Ťi. ÔÖŽ ├Än╚Öel─âciune, vicle╚Öug. ÔÖŽ Fic╚Ťiune, n─âscocire, pl─âsmuire. ÔÖŽ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunic─â (2). ÔÇô Lat. mentio, -onis.
MINCIUN├Ź, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A min╚Ťi. ÔÇô Din minciun─â.
MINCI├ÜN─é, minciuni, s. f. I. 1. Afirma╚Ťie, relatare neadev─ârat─â, f─âcut─â, de obicei, cu scopul de a ├«n╚Öela: denaturare inten╚Ťionat─â a adev─ârului; neadev─âr. Unul strig─â ascu╚Ťit c─â s-au s─âturat de vorbe, altul ad─âug─â c─â boierii numai cu minciuni i-au ╚Ťinut. REBREANU, R. II 92. M─â bate soarele-n ochi ÔÇô Spui minciuni, b─âdie, soarele te bate ├«n spate. HOGA╚ś, M. N. 19. C├«rpe╚Öte o minciun─â, care se potrivea ca nuca ├«n p─ârete. CREANG─é, P. 47. (Personificat) Minciuna st─â cu regele la mas─â... Doar asta-i cam de multi╚Öor poveste. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 36. ÔŚŐ Expr. Minciun─â gogonat─â v. gogonat. A da (pe cineva) de minciun─â = a descoperi ca mincinos pe cineva. A r─âm├«ne de minciun─â v. r├óm├«ne. A (se) prinde cu minciuna v. prinde. A se prinde minciuna (cuiva) v. prinde. 2. Obicei, deprindere de a spune neadev─âruri, de a denatura adev─ârul. Cu minciuna n-o duci departe. 3. N─âscocire, scornitur─â, inven╚Ťie, fic╚Ťiune, pl─âsmuire, ├«nchipuire. 4 Expr. A umbla cu (traista sau cu plosca de) minciuni v. umbla. Ce-i ├«n m├«n─â nu-i minciun─â = folose╚Öte-te de ceea ce po╚Ťi avea ├«n mod sigur ╚Öi nu te l─âsa ademenit de avantaje nesigure. Cu toate aceste, ╚Ötii una? Ce-i ├«n m├«n─â nu-i minciun─â. Hai, s─â fugim ├«mpreun─â. ALECSANDRI, T. I 204. Ce-i ├«n m├«n─â, nu-i minciun─â, ╚Öi e mai bine acum un ou, dec├«t la anul un bou. NEGRUZZI, S. I 248. ÔÖŽ Fig. (La pl.) Fleacuri, nimicuri. R├«dea ├«ntr-una ╚Öi povestea fel de fel de minciuni, de-╚Ťi era mai mare dragul de el. REBREANU, I. 49. ╚śi mi-i spune-atunci pove╚Öti ╚śi minciuni cu-a ta guri╚Ť─â, Eu pe-un fir de rom─âni╚Ť─â Voi cerca de m─â iube╚Öti. EMINESCU, O. I 55. II. (Mai ales la pl.) Pr─âjitur─â f─âcut─â din buc─â╚Ťele de aluat dospit, pr─âjite ├«n gr─âsime. C├«nd venir─â sarailia ╚Öi minciunile, cheful era ├«n toi. ST─éNOIU, C. I. 99. Tocmai atunci aducea baba Maria ╚Öi punea pe mas─â dou─â farfurii rotunde ╚Öi mari pline cu ┬ź minciuni┬╗. HOGA╚ś, DR. II 106.
MINCIUN├Ź, minciunesc, vb, IV. Tranz. (Neobi╚Önuit) A min╚Ťi, a ├«n╚Öela. A minciunii lumea s─â-╚Öi r├«d─â de lesne-crez─âtori. C. PETRESCU, R. DR. 136.
minci├║n─â s. f., g.-d. art. minci├║nii; pl. minci├║ni
minciun├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. minciun├ęsc, imperf. 3 sg. minciune├í; conj. prez. 3 s─â minciune├ísc─â
minci├║n─â s. f., g.-d. art. minci├║nii; pl. minci├║ni
minciun├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. minciun├ęsc, imperf. 3 sg. minciune├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. minciune├ísc─â
MINCI├ÜN─é s. 1. inven╚Ťie, n─âscoceal─â, n─âscocire, n─âscocitur─â, neadev─âr, palavr─â, pl─âsmuire, poveste, scorneal─â, scornire, scornitur─â, (pop.) iscoditur─â, (├«nv.) basn─â, b─âsnire, (fam.) balivern─â, bra╚Öoav─â, (fam. fig.) basm, gogoa╚Ö─â, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simpl─â ~.) 2. v. ipocrizie. 3. v. minciunea.
MINCIÚNĂ s. v. amăgire, eres, erezie, iluzie, pătlagină.
MINCIUN├Ź vb. v. min╚Ťi.
Minciun─â Ôëá adev─âr
minci├║n─â (minci├║ni), s. f. ÔÇô 1. Neadev─âr. ÔÇô 2. Gogoa╚Ö─â. ÔÇô Mr. min╚Ťun─â, min╚Ťune, megl. minciun─â. Lat. *mentiti┼Źnem, redus la *menti┼Źnem (Cipariu, Principii, 96; Meyer, Alb. St., IV, 126; Pu╚Öcariu, 1082; Candrea-Dens., 1136; Pascu, I, 116; REW 5508); cf. lat. *mention─üre ÔÇ║ mr. minciunedzu, minciunare, megl. minciun, minciunari. Der. de la a min╚Ťi, prin intermediul lui *min╚Ťiciune redus ca putrezi ÔÇ║ putrejune, repezi ÔÇ║ repejune, pare mai pu╚Ťin sigur─â, pentru c─â reducerile s├«nt numai secundare ╚Öi t├«rzii (cf. putreziciune, repeziciune) ╚Öi nu au eliminat ├«n nici un caz formele ├«ntregi (cf. ├«mpu╚Ťi ÔÇ║ ├«mpu╚Ťiciune; dar nu este urm─â de *min╚Ťiciune). ÔÇô Cf. min╚Ťi, desmin╚Ťi. Der. mincinos, adj. (care spune minciuni); minciuna, vb. (Trans., a ticlui, a ├«ns─âila); minciunea, s. f. (gogoa╚Ö─â); minciunos, adj. (Mold., care minte); minciuni, vb. (Mold., a min╚Ťi, a ├«n╚Öela).
MINCI├ÜN─é ~i f. 1) Afirma╚Ťie prin care se denatureaz─â ├«n mod inten╚Ťionat adev─ârul; neadev─âr. A spune ~i. ÔŚŐ ~ gogonat─â, ~ ├«ncornorat─â neadev─âr exagerat. A se prinde cu ~a a (se) descoperi, a l─âsa s─â (se) descopere un neadev─âr. 2) Pl─âsmuire r─âuvoitoare pus─â ├«n circula╚Ťie; scornitur─â; n─âscocire. * Ce-i ├«n m├ón─â nu-i ~ nu te bizui pe promisiuni, ci mul╚Ťume╚Öte-te cu ce ai ├«n mod sigur. [G.-D. minciunii] /<lat. mentio, ~onis
A MINCIUN├Ź ~├ęsc 1. tranz. pop. A induce ├«n eroare, recurg├ónd la minciuni; a min╚Ťi; a ├«n╚Öela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciun─â
minciun─â f. 1. spus─â neadev─ârat─â cu inten╚Ťiunea de a ├«n╚Öela; 2. deprindere de a min╚Ťi: minciuna e un vi╚Ťiu; 3. fic╚Ťiune poetic─â; 4. iluziune, am─âgire: minciunile vie╚Ťii; 5. pr─âjitur─â din ou─â, zah─âr ╚Öi f─âin─â. [Lat. MENTIONEM = (├«n glose) MENDACIUM].
minc─ş├║n─â f., pl. ─ş (din *m─şn╚Ťic─şune, d. a min╚Ťi, ca putreg─şune, r─âpeg─şune din -ezic─şune; it. menzogna, pg. menzonga, fr. mensonge, d. lat. *mentionica, *mentitionica). Vorb─â contrar─â adev─ârulu─ş spus─â pentru a ├«n╚Öela: minc─şuna trebu─şe reprimat─â sever ├«ncep├«nd din copil─ârie. Fabul─â, fic╚Ťiune: poezia tr─â─şe╚Öte din minc─şun─ş. Fig. Vanitate, eroare, iluziune: lumea nu e de c├«t o minc─şun─â. Fam. Minc─şun─â cu coad─â sa┼ş gogonat─â, mare minc─şun─â. ÔÇô Vech─ş me- (Cost. 1, 309).
minciun─â s. v. AM─éGIRE. ERES. EREZIE. ILUZIE. P─éTLAGIN─é.
MINCIUN─é s. 1. inven╚Ťie, n─âscoceal─â, n─âscocire, n─âscocitur─â, neadev─âr, palavr─â, pl─âsmuire, poveste, scorneal─â, scornire, scornitur─â, (pop.) iscoditur─â, (├«nv.) basn─â, b─âsnire, (fam.) balivern─â, bra╚Öoav─â, (fam. fig.) basm, gogoa╚Ö─â, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simpl─â ~.) 2. duplicitate, falsitate, f─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie, perfidie, pref─âc─âtorie, viclenie, vicle╚Öug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar ╚Öi fam.) machiaverl├«c, (├«nv.) f─â╚Ť─ârie, pref─âcanie, pref─âc─âtur─â, procle╚Ťie, (fig.) iezuitism, mascarad─â. (A fost dovedit─â ~ lui.) 3. minciunea, minciunic─â, scovard─â, usc─â╚Ťea, usc─â╚Ťic─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) pancov─â, (prin Ban. ╚Öi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A m├«ncat o ~ gustoas─â.)
minciuni vb. v. MINȚI.
MINCIUN─é. Subst. Minciun─â, minciunea (dim.), minciunic─â, bra╚Öoav─â (fam.), gogoa╚Ö─â (fig.), gogori╚Ť─â (fig.); fleacuri, palavre (fam.), baliverne, nimicuri. Neadev─âr, inexactitate; fals, falsitate, falsificare, denaturare, alterare, deformare, deforma╚Ťie, contrafacere, escamotare (fig.), simulare, simula╚Ťie, simulacru, mistificare, mistifica╚Ťie (rar); ├«n╚Öelare, ├«n╚Öel─âciune, p─âc─âlire, ╚Öarlatanie, ╚Öarlatanism (rar), am─âgire, am─âgeal─â. Ipocrizie, pref─âc─âtorie, f─â╚Ť─ârnicie, f─â╚Ť├órie, (├«nv.). N─âscocire, n─âscocitur─â (rar), n─âscoceal─â (rar), scornire, scorneal─â, pl─âsmuire, inven╚Ťie, inventare. Calomnie, b├«rf─â, clevetire (pop. ╚Öi fam.), cleveteal─â (pop. ╚Öi fam.), b├«rfire, b├«rfit, b├«rfeal─â. Mincinos, scornitor, n─âscocitor, gogo╚Öar (fig.); flecar, palavragiu (depr.); mistificator, simulant (rar), ├«n╚Öel─âtor, ╚Öarlatan; ipocrit, fariseu, f─â╚Ťarnic; calomniator, b├«rfitor, clevetitor. Adj. Mincinos; neadev─ârat, inexact, eronat, gre╚Öit, ne├«ntemeiat; neautentic, fals, falsificat, deformat, denaturat, alterat, contraf─âcut; fictiv, imaginar, pl─âsmuit. ├Än╚Öel─âtor, am─âgitor, nesincer, pref─âcut, necinstit, ipocrit, fariseic, f─â╚Ťarnic, scornitor, mistificator; calomniator, calomnios, clevetitor, b├«rfitor, def─âim─âtor. Vb. A min╚Ťi, a minciuni (reg.), a spune minciuni (bra╚Öoave, neadev─âruri), a spune (a ├«n╚Öira, a croi) gogo╚Öi (de tuf─â), a vinde castrave╚Ťi, a umbla cu traista (cu plosca) de minciuni, minte de stinge (de st─â soarele-n loc, de-╚Ťi st─â ceasul, de-nghea╚Ť─â apele, de se opresc apele ├«n loc); a ├«n╚Öela, a p─âc─âli, a am─âgi, a induce ├«n eroare, a duce cu pre╚Öul (cu cobza, cu z─âh─ârelul), a umbla cu fof├«rlica, a-i pune cuiva ghioc la ureche, a-i arunca (a-i da) cuiva praf (nisip, colb) ├«n ochi, a orbi (a prosti) pe cineva de la obraz. A scorni, a n─âscoci, a inventa, a pl─âsmui; a denatura, a deforma, a altera, a falsifica, a contraface, a mistifica, a escamota, a simula. V. def─âimare, discreditare, exagerare, imagina╚Ťie, imoralitate, ├«n╚Öel─âtorie, necinste.
QUI UTITUR MENDACIIS HIC PASCIT VENTOS (lat.) cine se bizuie pe minciuni se hr─âne╚Öte cu v├ónt ÔÇô ├Än rom├óne╚Öte: cine seam─ân─â minciun─â culege v├ónt.
MINCIUNĂ abureală, barbă, bărbiereală, brașoavă, cheie cu barbă, cioacă, ducere, goangă, gogoașă, gulgută, iordan, minciună gogonată / sfruntată, strâmbă, șopârlache, șopârlă, șopârleanu, ștangă, trombon, tromboneală.
minciun─â alb─â expr. minciun─â rostit─â cu inten╚Ťia de a menaja sentimentele interlocutorului.
minciun─â gogonat─â / sfruntat─â expr. minciun─â care prin propor╚Ťii frizeaz─â obr─âznicia, neru╚Öinarea.

Minciuni dex online | sinonim

Minciuni definitie

Intrare: minciun─â
minciun─â substantiv feminin
Intrare: minciuni
minciuni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a