Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru mierlire

MIERLÍ, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.
MIERLÍ, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.
!mierlí (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlésc, imperf. 3 sg. o mierleá, perf. c. a mierlít-o; conj. prez. 3 să o mierleáscă; ger. mierlínd-o
mierlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mierlésc, imperf. 3 sg. mierleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mierleáscă
MIERLÍ vb. v. asasina, deceda, dispărea, duce, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.
MIERLÍRE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
mierlí (mierlésc, – ít), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg.
mierli vb. v. ASASINA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.
mierlire s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.
mierli, mierlesc I. v. t. a ucide II. v. r. a muri

mierlire definitie

mierlire dex

Intrare: mierli
mierli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mierlire
mierlire