mierlí (mierlésc, – ít), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg.