Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru mercenar

MERCEN├üR, -─é, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Osta╚Ö angajat cu leaf─â ├«ntr-o armat─â (str─âin─â); fig. persoan─â care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care apar╚Ťine mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. ÔÇô Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.
MERCEN├üR, -─é, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoan─â angajat─â cu leaf─â ├«ntr-o armat─â (str─âin─â); fig. persoan─â care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care apar╚Ťine mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. ÔÇô Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.
MERCEN├üR, mercenari, s. m. Militar angajat cu leaf─â ├«ntr-o armat─â str─âin─â, (├«nvechit) lefegiu; (fig.) persoan─â care, pentru bani, se pune ├«n serviciul oric─ârui interes, se face adept al oric─ârei convingeri. Advocatul, care se refugiase in aceast─â atroce chi╚Ťibu╚Öerie de mercenar, era ╚Öi el un t├«n─âr din ┬źgenera╚Ťia┬╗ cultivat─â. ARGHEZI, P. T. 96. N-a╚Ťi perdut nimica lipsindu-v─â de colaborarea unui a╚Öa brav mercenar al condeiului. CARAGIALE, O. VII 230.
mercenár adj. m., s. m., pl. mercenári; adj. f. mercenáră, pl. mercenáre
mercenár s. m., adj. m., pl. mercenári; f. sg. mercenáră, pl. mercenáre
MERCENÁR s. (IST., MIL.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaș, simbriot, stipendiat. (~ în armata otomană.)
MERCEN├üR s.m. 1. Militar angajat cu plat─â ├«ntr-o armat─â str─âin─â; lefegiu. 2. (Fig.) Persoan─â care pentru bani, se pune ├«n serviciul oricui, lupt├ónd pentru interese de orice natur─â. // adj. Care apar╚Ťine mercenarilor; format din mercenari. ÔÖŽ Care ac╚Ťioneaz─â pl─âtit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces ÔÇô salariu].
MERCEN├üR, -─é I. s. m. 1. militar angajat cu plat─â ├«ntr-o armat─â str─âin─â. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune ├«n serviciul oricui, lupt├ónd pentru interese de orice natur─â. II. adj. care apar╚Ťine mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)
MERCENÁR ~i m. 1) Ostaș în solda unei armate străine; lefegiu. 2) fig. Persoană care prestează orice activitate în schimbul unor avantaje materiale. /<fr. mercenaire, lat. mercenarius
mercenar a. 1. care lucreaz─â pentru bani: lucr─âtor mercenar; 2. care se face numai pentru c├ó╚Ötig: lucru mercenar; 3. fig. care se las─â u╚Öor a fi corupt prin interes: suflet mercenar. ÔĽĹ m. 1. cel ce lucreaz─â pentru bani; 2. soldat care se vinde pentru bani; 3. fig. om interesat ╚Öi lesne de corupt cu bani.
*mercen├ír, -─â adj. (lat. mercenarius ╚Öi, ma─ş bine, mercennarius, d. merx, mercis, marf─â). Care se face pe ban─ş: om, soldat mercenar. Avid de c├«╚Ötig: suflet mercenar. S. m. Soldat care se lupt─â pentru acela care-─ş d─â leaf─â (nu pentru patrie), lefegi┼ş. Fig. Mercenar al conde─şulu─ş, acela care (chear contra convingeri─ş lu─ş) scrie la ziar pentru cel ce-l pl─âte╚Öte.
MERCENAR s. (IST., MIL.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaș, simbriot, stipendiat. (~ în armata otomană.)

Mercenar dex online | sinonim

Mercenar definitie

Intrare: mercenar (adj.)
mercenar adjectiv
Intrare: mercenar (s.m.)
mercenar substantiv masculin