mercenar definitie

12 definiții pentru mercenar

MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Ostaș angajat cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.
MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.
MERCENÁR, mercenari, s. m. Militar angajat cu leafă într-o armată străină, (învechit) lefegiu; (fig.) persoană care, pentru bani, se pune în serviciul oricărui interes, se face adept al oricărei convingeri. Advocatul, care se refugiase in această atroce chițibușerie de mercenar, era și el un tînăr din «generația» cultivată. ARGHEZI, P. T. 96. N-ați perdut nimica lipsindu-vă de colaborarea unui așa brav mercenar al condeiului. CARAGIALE, O. VII 230.
mercenár adj. m., s. m., pl. mercenári; adj. f. mercenáră, pl. mercenáre
mercenár s. m., adj. m., pl. mercenári; f. sg. mercenáră, pl. mercenáre
MERCENÁR s. (IST., MIL.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaș, simbriot, stipendiat. (~ în armata otomană.)
MERCENÁR s.m. 1. Militar angajat cu plată într-o armată străină; lefegiu. 2. (Fig.) Persoană care pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. // adj. Care aparține mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care acționează plătit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].
MERCENÁR, -Ă I. s. m. 1. militar angajat cu plată într-o armată străină. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. II. adj. care aparține mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)
MERCENÁR ~i m. 1) Ostaș în solda unei armate străine; lefegiu. 2) fig. Persoană care prestează orice activitate în schimbul unor avantaje materiale. /<fr. mercenaire, lat. mercenarius
mercenar a. 1. care lucrează pentru bani: lucrător mercenar; 2. care se face numai pentru câștig: lucru mercenar; 3. fig. care se lasă ușor a fi corupt prin interes: suflet mercenar. ║ m. 1. cel ce lucrează pentru bani; 2. soldat care se vinde pentru bani; 3. fig. om interesat și lesne de corupt cu bani.
*mercenár, -ă adj. (lat. mercenarius și, maĭ bine, mercennarius, d. merx, mercis, marfă). Care se face pe banĭ: om, soldat mercenar. Avid de cîștig: suflet mercenar. S. m. Soldat care se luptă pentru acela care-ĭ dă leafă (nu pentru patrie), lefegiŭ. Fig. Mercenar al condeĭuluĭ, acela care (chear contra convingeriĭ luĭ) scrie la ziar pentru cel ce-l plătește.
MERCENAR s. (IST., MIL.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaș, simbriot, stipendiat. (~ în armata otomană.)

mercenar dex

Intrare: mercenar (adj.)
mercenar adjectiv
Intrare: mercenar (s.m.)
mercenar substantiv masculin