MERCENÁR, mercenari, s. m. Militar angajat cu leafă într-o armată străină, (învechit) lefegiu; (fig.) persoană care, pentru bani, se pune în serviciul oricărui interes, se face adept al oricărei convingeri. Advocatul, care se refugiase in această atroce chițibușerie de mercenar, era și el un tînăr din «generația» cultivată. ARGHEZI, P. T. 96. N-ați perdut nimica lipsindu-vă de colaborarea unui așa brav mercenar al condeiului. CARAGIALE, O. VII 230.