10 definiții pentru menisc
MENÍSC, meniscuri,
s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă.
2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid.
3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din
fr. ménisque. MENÍSC, meniscuri,
s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă.
2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid.
3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din
fr. ménisque. MENÍSC, meniscuri,
s. n. Corp sau figură geometrică, convexă de o parte și concavă de partea opusă.
menísc s. n.,
pl. meníscuri
menísc s. n., pl. meníscuri MENÍSC s.n.
1. Suprafață liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă parte.
2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulații ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus, cf. gr. meniskos – lună nouă].
MENÍSC1 s. n. 1. curbură a suprafeței unui lichid într-un tub (capilar). ◊ lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulații. (< fr. ménisque)
MENISC2(O)- elem. „menisc articular”. (< fr. ménisc/o/-,
cf. gr. meniskos)
MENÍSC ~uri n. 1) Lentilă cu o față concavă și alta convexă. 2) Suprafața convexă sau concavă a unui lichid într-un tub capilar. 3) Formațiune fibro-cartilaginoasă în formă de disc, situată între unele articulații ale corpului. /<fr. ménisque MENISC-, v. MENISCO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unui menisc articular. Menisc dex online | sinonim
Menisc definitie
Intrare: menisc (subst.)
menisc subst. substantiv neutru