Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru menaj

MEN├üJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospod─ârie. ÔŚŐ ╚ścoal─â de menaj = ╚Öcoal─â special─â pentru fete, ├«n care se predau no╚Ťiuni de gospod─ârie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. C─âsnicie. ÔÖŽ Familie. [Pl. ╚Öi: menaje] ÔÇô Din fr. m├ęnage.
MEN├üJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospod─ârie. ÔŚŐ ╚ścoal─â de menaj = ╚Öcoal─â special─â pentru fete, ├«n care se predau no╚Ťiuni de gospod─ârie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. C─âsnicie. ÔÖŽ Familie. [Pl. ╚Öi: menaje] ÔÇô Din fr. m├ęnage.
MEN├üJ, menajuri, s. n. 1. Gospod─ârie (limitat─â la treburile casei, uneori ale buc─ât─âriei). Obiecte de menaj. Ôľş ├Äntr-o camer─â mic─â, F─âceau ├«mpreun─â menaj Un mo╚Ö, un actor ╚Öi-o pisic─â. TOP├ÄRCEANU, B. 62. Dan se ├«ns─ârcina s─â se ocupe el de menaj. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 135. 2. C─âsnicie, c─âs─âtorie, via╚Ť─â conjugal─â. Cuno╚Öteai menajul nostru: ideal! Nu m─â ├«ntreba c├«nd plec, c├«nd m─â ├«ntorc, de unde vin, ce-am f─âcut. C. PETRESCU, ├Ä. II 124.
menáj s. n., pl. menájuri
menáj s. n., pl. menájuri
MENÁJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~ul.) 2. v. căsnicie.
MENÁJ s. v. casă, cămin, familie.
MEN├üJ s.n. 1. Gospod─ârie. 2. Familie, c─âsnicie, via╚Ť─â familial─â. [< fr. m├ęnage].
MEN├üJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor casnice; gospod─ârie. 2) Trai ├«n comun al unei perechi; c─âs─âtorie; c─âsnicie. /<fr. m├ęnage
menaj n. 1. administra╚Ťiunea cheltuielilor ╚Öi ├«ntre╚Ťinerea unei case: femeile au grij─â de menaj; 2. toate persoanele cari compun o familie: sunt cinci menajuri ├«n aceast─â cas─â (= fr. m├ęnage).
*men├íj n., pl. ur─ş ╚Öi e (fr. m├ęnage, d. lat. pop. *mansion├íticum [devenit maisnage, menage], d. man├ęre, mansum, a r─âm├«nea. V. mansiune). Barb. Gospod─ârie, c─âsnicie, conducerea intern─â a une─ş case: femeile ├«ngrijesc de menaj. Mobilele ╚Öi celelalte ob─şecte ale c─âsnicii─ş: aic─ş e un menaj ├«ntreg. Persoanele care compun o gospod─ârie, familie: ├«n aceast─â cas─â-s do┼ş─â menajur─ş.
MENAJ s. 1. gospod─ârie. (├Ä╚Öi face singur─â ~.) 2. cas─â, c─âs─âtorie, c─âsnicie, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospod─ârie, (pop.) ├«nso╚Ťire, (├«nv.) maritagiu, (grecism ├«nv.) sinichesion. (Are un ~ ideal.)
menaj s. v. CAS─é. C─éMIN. FAMILIE.

Menaj dex online | sinonim

Menaj definitie

Intrare: menaj (pl. -e)
menaj pl. -e
Intrare: menaj (pl. -uri)
menaj pl. -uri substantiv neutru