13 definiții pentru menaj
MENÁJ, menajuri,
s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊ Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic.
2. Căsnicie. ♦ Familie. [
Pl. și: menaje] – Din
fr. ménage. MENÁJ, menajuri,
s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊ Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic.
2. Căsnicie. ♦ Familie. [
Pl. și: menaje] – Din
fr. ménage. MENÁJ, menajuri,
s. n. 1. Gospodărie (limitată la treburile casei, uneori ale bucătăriei). Obiecte de menaj. ▭ Într-o cameră mică, Făceau împreună menaj Un moș, un actor și-o pisică. TOPÎRCEANU, B. 62. Dan se însărcina să se ocupe el de menaj. VLAHUȚĂ, O. A. III 135.
2. Căsnicie, căsătorie, viață conjugală. Cunoșteai menajul nostru: ideal! Nu mă întreba cînd plec, cînd mă întorc, de unde vin, ce-am făcut. C. PETRESCU, Î. II 124.
menáj s. n.,
pl. menájuri
menáj s. n., pl. menájuri MENÁJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~ul.) 2. v. căsnicie. MENÁJ s. v. casă, cămin, familie. MENÁJ s.n.
1. Gospodărie.
2. Familie, căsnicie, viață familială. [< fr. ménage].
MENÁJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor casnice; gospodărie. 2) Trai în comun al unei perechi; căsătorie; căsnicie. /<fr. ménage menaj n.
1. administrațiunea cheltuielilor și întreținerea unei case: femeile au grijă de menaj;
2. toate persoanele cari compun o familie: sunt cinci menajuri în această casă (= fr. ménage).
*menáj n., pl. urĭ și e (fr. ménage, d. lat. pop. *mansionáticum [devenit maisnage, menage], d. manére, mansum, a rămînea. V.
mansiune). Barb. Gospodărie, căsnicie, conducerea internă a uneĭ case: femeile îngrijesc de menaj. Mobilele și celelalte obĭecte ale căsniciiĭ: aicĭ e un menaj întreg. Persoanele care compun o gospodărie, familie: în această casă-s doŭă menajurĭ.
MENAJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~.) 2. casă, căsătorie, căsnicie, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoțire, (înv.) maritagiu, (grecism înv.) sinichesion. (Are un ~ ideal.) menaj s. v. CASĂ. CĂMIN. FAMILIE. Menaj dex online | sinonim
Menaj definitie
Intrare: menaj (pl. -uri)
menaj pl. -uri substantiv neutru