*menáj n., pl. urĭ și e (fr. ménage, d. lat. pop. *mansionáticum [devenit maisnage, menage], d. manére, mansum, a rămînea. V. mansiune). Barb. Gospodărie, căsnicie, conducerea internă a uneĭ case: femeile îngrijesc de menaj. Mobilele și celelalte obĭecte ale căsniciiĭ: aicĭ e un menaj întreg. Persoanele care compun o gospodărie, familie: în această casă-s doŭă menajurĭ.