MEDEÁN, medeanuri, s. n. (Mold.) Loc deschis, teren neacoperit de clădiri, maidan; p. ext. piață. În medeanul unei cișmele, se oprește. Cîteva facle se aprind, rumenind chipurile sinistre. SADOVEANU, O. I 203. La 6 dimineața ne aflam toți, ciotcă, în medeanul din fața primăriei. HOGAȘ, DR. II 130. Iese cîne-cînește în medean, aproape de gazda noastră și găsește un țăran... cu un car încărcat cu lodbe de fag. CREANGĂ, A. 82.

MEDEÁN, medeanuri, s. n. (Reg.) Loc deschis, spațiu neacoperit cu clădiri; maidan; p. ext. piață. – Tc. meydan „câmp, piață, răspântie”.

medeán, medeánuri, s.n. (reg.) maidan.

medean n. Mold. V. maidan: iese în medean să cumpere lemne CR.

maĭdán n., pl. e și urĭ (turc. maĭdan și meĭdan, cîmp întins, pĭață, răgaz, d. ar. meĭd, mișcare; ngr. meĭntáni, pron. meĭdáni; bg. meĭdan, rut. pol. majdan). Munt. Vechĭ. Cîmp de luptă. Fig. Răgaz, răstimp. Azĭ. Pĭață (rar și „tîrg”). Bătătura caseĭ la țară. A ĭeși la maĭdan, a ĭeși la iveală, a se expune. A scoate la maĭdan, a scoate la iveală, a expune (V. vileag). A ajunge la maĭdan, a ajunge la liman, la loc bun, la capăt. – În Mold. (vechĭ) meĭdan și medan; (azĭ) în nord meĭdean și medean (pl. eanurĭ și -ene), pĭață, tîrg; în sud numaĭ medean (pl. eanurĭ și ene), pĭață (fără tîrg). Vechĭ a avea medean și meĭdean, a avea loc saŭ timp potrivit de acțiune.

medán și medeán, V. maĭdan.