Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru matroană

MATROÁNĂ, matroane, s. f. Soție a unui cetățean roman. ♦ P. gener. Femeie căsătorită (care impune respect). ♦ (Depr.) Femeie în vârstă (și grasă). – Din lat., it. matrona, fr. matrone, germ. Matrone.
MATROÁNĂ, matroane, s. f. Soție a unui cetățean roman. ♦ P. gener. Femeie căsătorită (care impune respect). ♦ (Depr.) Femeie în vârstă (și grasă). – Din lat., it. matrona, fr. matrone, germ. Matrone.
MATROÁNĂ, matroane, s. f. (La romani) Nume dat în semn de respect unei femei căsătorite din aristocrație. Roma veche întreagă Se-nșiră pe dinaintea mea: consilii, proconsuli, matroane, copile. MACEDONSKI, O. I 14. ◊ (Astăzi livresc sau ironic) Juvaerurile atîrnau la gîtul și urechile matroanelor. ANGHEL, PR. 40. [Iat-o] în sfîrșit, matroană respectabilă, povățuind. NEGRUZZI, S. I 289.
matroánă (ma-troa-) s. f., g.-d. art. matroánei; pl. matroáne
matroánă s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. matroánei; pl. matroáne
MATROÁNĂ s.f. (Ist.) Nume dat în semn de respect mamelor sau femeilor căsătorite din aristocrația romană. ♦ (Uneori ironic) Femeie matură, respectabilă; mamă a unei familii numeroase și respectabile. [< lat. matrona, cf. germ. Matrone, it. matrona, fr. matrone].
MATROÁNĂ s. f. femeie căsătorită în aristocrația romană. ◊ (ir.) femeie matură, respectabilă. (< lat., it. matrona, fr. matrone)
matroánă (matroáne), s. f. – Stăpînă, femeie respectabilă cu o anumită vîrstă. Lat. matrona (sec. XIX).
MATROÁNĂ ~e f. 1) înv. Soție de cetățean roman. 2) Femeie căsătorită care impune respect prin ținuta exterioară și gravitatea sa. 3) depr. Femeie în vârstă, corpolentă și vulgară. /<lat., it. matrona, fr. matrone
*matrónă și -oánă f., pl. e (lat. matróna. V. motrună). La Romanĭ, doamnă, cocoană (care era foarte respectată). Azĭ. Iron. Cocoană cam bătrînă. V. patron.
matroană, matroane s. f. 1. (peior.) femeie în vârstă și grasă. 2. proprietara unui bordel.

matroană definitie

matroană dex

Intrare: matroană
matroană substantiv feminin
  • silabisire: -troa-